Nepotul lui Creangă, arhitectul hotelului ARO

ARO Palace, cel mai  mai cunoscut  hotel din Braşov şi poate şi de pe Valea Prahovei, a fost  proiectat de   arhitectul Horia Creangă. Acesta este nepotul marelui povestitor Ion  Creangă  şi  a fost un promotor al arhitecturii moderne în România.  Horia Creangă s-a născut în 1892, la Bucureşti şi a murit în 1943, la  Viena. Tatăl său  a fost fiul îndrăgitului autor al „ Amintirilor din  copiărie ”. A construit  peste 70 de  clădiri   administrive, culturale,  industriale, dar şi clădiri de locuinţe- cea mai cunoscută fiind blocul  ARO din capitală. Alte construcţii realizate după planurile  arhitectului sunt  Teatrul Giuleşti şi Uzinele Malaxa. Nepotul lui  Creangă a desenat şi complexul hotelier ARO din Braşov, partea veche.
Banii, de la asiguraţi.  Denumirea complexului vine de la societatea Asigurarea Românească, din  banii căreia s-au finanţat lucrările. Ansamblul din Braşov cuprindea   ARO Palace şi ARO Sport, situat  pe strada Sfântul Ioan, undeva în  spatele hotelului mare. Hotelul Aro a fost ridicat lânga elegantul palat  Czell ( foto 2 ), în 1938-1939. Nicolaie Iorga, în ziarul său „Neamul  Românesc”, scria, după inaugurare: „Braşovul e şi mai semeţ. Marea  aşezare românească de supt Tâmpa are acum şi cea mai primitoare, bună de  ospeţe şi cu odăi dezmierdătoare, între ziduri puternice, parohie  pentru drumeţiii din ţară şi din afara ei.”Pentru a fi mărită  capacitatea de cazare, s-a decis extinderea hotelului.
Extindere, prin sacrilegiu.  Construcţia părţii noi  a început în 1963 şi s-a terminat în 1965. A  fost considerat o reuşită arhitecturală a acelei vremi, dar strălucirea  inaugurării  a fost umbrită ( pentru iubitorii bunului gust şi ai  istoriei, nu pentru comunişti) de demolarea unei frumoase biserici   refomate, (foto 1) care  a făcut loc noului edificiu. Noua aripă a fost   proiectată de arhitectul braşovean Iancu Rădăcină (1928-2009).  Ziaristul braşovean Horia Salcă l-a cunoscut  după revoluţie pe  arhitectul Rădăcină, care i-a povestit zbuciumul prin care  a trecut  pentru   a face faţă sarcinii de partid. „ Se dorea ca de vechea  clădire, să se lipească practic un bloc. Om rafinat şi cu respect pentru  sine, pentru profesie şi pentru înaintaşi, Iancu Rădăcină s-a văzut pus  în faţa unei provocări: să nu mutileze sau să umbrească opera lui Horia  Creangă, să găsească volumul potrivit pentru a lăsa vizibile, dinspre  Cetăţuie, Casa Sfatului şi Biserica Neagră, dar şi întregul burg săsesc.  S-a frământat multă vreme să nu dăuneze operei maestrului său Creangă,  respectiv faţadei dinspre sud (spre Tâmpa) a vechiului hotel, şi cum a  petrecut câteva săptămâni după-amiezile şi serile pe strada Mihai  Eminescu şi mai sus, pe Dealul Cetăţii, pentru a găsi soluţia optimă. În  primul său proiect, biserica reformată, o adevarată bijuterie  arhitecturală, era salvată, iar corpul nou, de numai şase etaje era  împins mult în spate, cam pe locul parcării de azi; regimul avea, însă,  alergie la biserici şi a decis că aceasta trebuie demolată .” (postare  din 2009, pe blogul horia-salca.blogspot.com,   la câteva zile după ce  arhitectul braşovean a  murit, în Los Angeles, unde locuieşte fiica sa).  
Un arhitect apreciat. Iancu Rădăcină s-a născut la  Râşnov şi a urmat studii de arhitectură la Bucureşti, iar întreaga  carieră profesională şi-a desfăşurat-o la Institutul Proiect Braşov,  unde a fost foarte apreciat. Pe lângă hotelul ARO Palace (pe care,  pentru o vreme, comuniştii l-au botezat Carpaţi), alte lucrări  reprezentative ale acestuia sunt: restaurantul Mioriţa din Poiana Braşov  (astăzi modificat, fără ca originalul să mai poată fi identificat),  hotelul Alpin din Poiană, blocul de la Cinema Patria, blocurile turn de  vis-à-vis de Onix (cunoscute ca blocurile cu stâlp), blocurile din  capătul bulevardului Victoria (Hermina şi Dioda). Elena Cristian