E clar că nevroza tot mai manifestă a prefectului nost’ nu intră la această categorie. Nu mai e demult adolescent iar manifestările nu se încadrează nici ele în categoria sus amintită. Prefectu’ nost’ nu e melancolic, nici visător, dimpotrivă, se enervează din orice, chiar tare, nu se exprimă coerent – las’ că nici în condiţii normale n-o face – se înroşeşte tot, dă din mîini şi, scuze de expresie, cam bate câmpii.
Dacă mâna sa dreaptă, vorbim de subprefectul Niţă, e pe lângă el, Gonţea are noroc, că sare acesta şi îl scoate din clinciuri. O fi ştiind el ceva!
Şi culmea e că îl apucă nevroza de vară mai ales când se întâlneşte cu ziariştii la conferinţele de presă. Dacă se găseşte vreunul mai cu moţ şi îi pune întrebări mai incomode, nea’ Ion îşi sare cu totul din fire, de ţi-e şi frică să nu i se întâmple ceva.
Ce l-o roade aşa tare pe prefectu’nost, habar nu am. Că dosarele lui penale stau cuminţi, hotel îşi face, funcţie mare are... Poate îl frământa criza economică şi sărăcia braşovenilor, dar se ruşinează să spună...
