Nici Ceauşescu n-a făcut-o

În 1978, eram într-o excursie la Budapesta. În prima seară, la hotel, am dat drumul televizorului din cameră – era color, mare chestie pe vremea aia. Rula un western de colecţie, „Ultimul tren din Gun Hill”. Credeţi-mă, a fost un şoc teribil pentru mine să-l aud pe Kirk Douglas răţoindu-se la Anthony Quinn cu „iştenem”, „fekete kukio” şi alte vorbe dulci. După primele momente de uluială, am râs ca prostul, minute bune. „Dialogul” celor doi celebri actori americani în ungureşte era de un umor nebun.
Multă vreme m-am întrebat de ce nu a decis Ceauşescu dublarea filmelor străine. Cu atât mai mult cu cât era obsedat de „păstrarea identităţii limbii”, pe care o invocă acum Victor Socaciu. Mai ales că apucase deja să „cureţe” muzica uşoară. Important e că am putut profita de „scăpare” ca  să savurăm filmele în original. Câte erau pe vremea aceea.
Venind acum la proiectul lui Socaciu, am impresia că deputatul pesedist a vrut doar să se dea mare. Şi a aruncat nesăbuit pe piaţă o idee moartă, care a stârnit o grozavă furtună. Pe forumuri e o adevărată răzmeriţă, petiţii, proteste, valuri de vorbe grele şi de înjurături colorate. Parcă prea multă energie consumăm pentru o aiureală. Legea lui Socaciu nu are nici o şansă. Pentru că e nepopulară.
Dacă s-ar fi documentat niţel, ar fi constatat cantautorul că există un sondaj, un eurobarometru din 2005, în care 62 la sută dintre subiecţii români intervievaţi au declarat că preferă subtitrarea filmelor străine, şi doar 22 la sută ar dori dublarea lor. Nu cred că situaţia s-a schimbat de atunci. Cine vrea să vadă ce ţări merg pe dublare şi cu ce consecinţe, să intre pe Wikipedia. Sunt multe aspecte interesante.
P.S. Un sfat gratuit pentru Ponta şi Antonescu: daţi-le peste bot parlamentarilor care se bagă-n ciorbă cu iniţiative idioate. Nu fac decât să irite inutil electoratul. Nu doar de Socaciu vorbesc. Nu-l uitaţi pe Ghişe.  de Adrian Teacă