Se pot felicita pedeliştii pentru ideea de a contesta la Curtea Constituţională parşiva lege uselistă care statua alegerile în sistem uninominal într-un singur tur. Cum avem deja la preşedinţii de consilii judeţene. Deşi, să nu uităm, proiectul a izvorît iniţial din beciul gîndirii băsiste, Curtea l-a respins, cu explicaţii de toată jena, pentru că nu mai convenea ştim noi cui.
Dacă ar fi rămas legea cu pricina, copiată angro după cea britanică, ar fi intrat în Parlament doar dubiosul ăla care a ieşit în Basarabia, Tomac. Singurul pedelist care a cîştigat din prima. Cum ar fi arătat legislativul? Înfricoşător. Am fi avut mai puţini deputaţi şi senatori, dar un USL la 95%, cîţiva udemerişti, plus minorităţile! Ceva gen Belarus.
Aşa cum stau lucrurile acum, pedeliştii mai pot respira, îşi mai pot veni în fire, pînă la urmă au prins 80 de locuri prin redistribuire. Cum s-ar zice, au limitat dezastrul, reuşind să-şi strecoare în Parlament udrele, robertele, turcanele, fluturii, ialomiţienii…
Una peste alta, legea aia veche, proastă, cum zice mai toată lumea, e mult mai cinstită decît uninominalul pur, care nu merge deloc pe Dîmboviţa. Nu avem organ pentru schema exclusivistă winner take all (cîştigătorul ia tot). La noi ies nişte aberaţii de te doare capul.
Chiar şi-aşa, un USL la 67%, cu 395 de parlamentari dintr-un total uluitor, de aproape 600, ne arată cum stăm cu legislaţia electorală. Ca dracu. N-ar fi exclus să se revină la legea din anii 90′. La mult hulitele liste de partid. De data asta cu un vot preferenţial pe liste. Sau, să se încerce un sistem mixt, nemţesc. Ceva îmi spune că vom mai experimenta nişte ani buni.
