E amuzantă revolta cam în genunchi a pedeliştilor. Mă rog, a unora mai colţoşi. Mârâie la Boc, dar se uită cu frică în sus, să nu le vină palma peste ceafă. Se hârâie între ei, se mai iau şi de Udrea, dar în spatele uşilor închise. Câte unul mai iese în public şi face pe indignatul, cu jumătate de gură. Dar atât.
Mai nou, dau pe surse: “Nimeni (din partid) nu-l mai vrea pe Boc”. Ei şi? Dacă-l vor Nenea şi coana Joiţica, degeaba. Puteţi să faceţi voi spume, până turbaţi. Iar Nenea tocmai ne-a (le-a) comunicat care e vrerea lui: “Premierul Boc mi-a fost, îmi este şi îmi va fi un partener”. Ecler? Savarină?
Mai pe şleau: nu mai faceţi valuri, bocu rămâne. Şi Udrea. Restu-s dispensabili. Mai puţin udemeriştii, care trebuie mângâiaţi pe creştet, erted (aţi priceput)? Aşa că, facem o remaniere, mai uşuim doi-trei ialomiţieni şi gata. Comanda la mine! de Adrian Teacă