Un descreierat, şi inconştient pe deasupra, că avea în spate copiii, intră cu merţanul pe contrasens şi zdrobeşte un logan. Trei morţi. Ce urmează: o diaree mediatică, un delir verbal, o logoree bolnavă, zile-n şir, numai şi numai despre “realizatorul tv”. Că ar fi o pedeapsă divină, că e din cauza nu ştiu cărei cvadraturi nefavorabile, că e mâna destinului, că e urmărit de ghinion, de blesteme, de Jupiter şi dăi, cu experţi, analişti, politicieni şi băgători de seamă. Mai lipseau un comunicat al Patriarhiei şi o conferinţă de presă a locatarului de la Cotroceni.
Aproape nimic despre cetăţenii care-au plecat în loc cu verdeaţă. Ăştia sunt, nu-i aşa, nişte cifre statistice, trei victime din cele 18 câte s-au săvârşit pe şoselele patriei în ziua respectivă. Nişte negri no name pe o plantaţie de bumbac. Dispensabili şi uşor de înlocuit. De ce le-am mai reţine mizerabilele nume? E mai simplu aşa: morţii 1, 2 şi 3. Unul la volan, altul alături şi încă unul în spate.
Cine ştie, poate că erau oameni răi, poate că nu-şi plăteau întreţinerea, poate-şi băteau copiii, se îmbătau şi înjurau în biserică… poate chiar meritau să dispară. Mi-e din ce în mai des ruşine că fac parte din această branşă.
N.B. Pe morţii din Logan îi chema Lungu Ştefan Balogh, Magda Drăghici şi Ioan Garbiş. Dacă interesează pe cineva…
de Adrian Teacă