Nu întreba cine sunt, întreabă al cui sunt

“Cine te recomandă?” “Vocea şi talentul meu”. Dialogul acesta uşor nătâng, dintr-o comedie de pe vremuri, se potriveşte al naibii de bine la chestia asta cu “guvernul SIE-PDL” (apud Crin), sau guvernul fantomă, sau echipa purtătorilor de mapă…
Candidaţii de miniştri s-au perindat pe la comisii, exhibându-şi, sau ascunzându-şi, după caz, unii CV-ul subţirel, alţii trecutul dubios. Ar fi fost mult mai simplu pentru parlamentarii din comisii să-i întrebe, franc (în lipsa opoziţiei): cine vă recomandă? Sau, şi mai clar, al cui eşti tu, băiatule/ fătuco?
Păi, eu sunt al lui Cutare, prieten cu nenea Cutăreanu, eu am fost consiliera lui Cutărescu, sau purtătorul de vorbe/servietă al lui Cutăroiu, eu am fost coleg de şcoală cu fata lu… ştiţi dvs., dar sunt şi sponsor, eu sunt un vechi colaborator al doamnei Cutăriu, eu sunt susţinută de Cutărici, nu vă uitaţi că sunt blondă, să ştiţi că-s foarte capabilă, să vă arăt nişte poze?
Deci: sunt în regulă? Sunt. Sunt de-ai noştri? Sunt. Sunt fideli cauzei? Sunt. Bravo! Vă dorim succesuri! Bine zicea cineva, o să ajungem să-i regretăm pe Udrea et comp. Ăştia erau ticăloşi, dar măcar aveau oarece personalitate. de Adrian Teacă