E drept, el era la tejghea, la distanta, eu, langa cusca animalutului, dragalas e drept, dar care emana un miros, ca sa ma exprim elegant, neplacut spre pestilential. Si acolo, pe loc, s-a nascut intrebarea pe care am pus-o mai sus. M-am gandit ca un dihor ar putea deveni o arma foarte eficienta in batalia electorala care se apropie.
Cum ar fi, de pilda, daca in timpul unei confruntari televizate, unul dintre candidati i-ar darui celuilalt, in direct si la o ora de maxima aduienta, un dihor?
Va dati seama ce ar urma? E clar ca cel care primeste „darul” va fi paralizat de putoarea ce ii va inunda narile si plamanii si nu va mai putea vorbi. Sau, si mai rau, s-a putea enerva in asa hal incat sa arunce cu dihorul in adversar. E clar, toate ONG-urile de protectie a animalelor vor sari ca arse in apararea bietului animalut ostracizat. Si astfel, in doi timpi si trei miscari, cu cheltuieli minime si efect garantat, la care se adauga si o economie de timp considerabila, poate fi eliminat adversarul poltic incomod.
Ei, nu va inghesuiti sa imi multumiti pentru idee! E moca!
