O idee bună, total inutilă

Un grup de cinci parlamentari independenţi a venit cu ideea de examinare psihologică şi psihiatrică a candidaţilor pentru funcţii de demnitate publică în administraţia publică locală sau centrală. Guvernul s-a opus la faza cu miniştrii şi preşedintele (Reformatorul, liderul luminat, dătătorul de orizonturi noi) motivând că se încalcă legea privind confidenţialitatea datelor şi constituţia.
Exact, Boc sau vreunul de-acolo spune că Sfânta Constituţie a României nu-ţi dă voie să afli dacă nu cumva cel pe care îl alegi preşedinte, primar sau parlamentar nu e cumva nebunache.
Lasând toate astea la o parte, prea puţine s-ar putea afla în urma examinării psihiatrice sau psihologice a candidaţilor. În primul rând, testele astea sunt făcute la mişto, cazarmele româneşti au primit mii de soldaţi perfect sănătoşi la cap care apoi au preferat să-şi tragă un glonte în freză. Înaintea unui examen auto trebuie să dai un test psihologic care nu valorează nici doi bani. Sunt convis că şi Vadim a dat unul, e perfect normal la cap. Psihologic vorbind.
Şi-apoi, examenul psihiatric e cam la fel. Bun dacă vrei să explici frustrările că ai crescut în mahala, sau conflictele cu tatăl abuziv, certurile cu nevasta. Poate stabili examenul psihiatric dacă sunt un ticălos şi un cleptoman? Poate psihiatrul refuza o mică atenţie de 5000 de euro dacă descoperă astea?
E că pot să candidez în continuare? Pot.
Singura chestie care ne poate apăra de un parlamentar, primar, ministru sau preşedinte nebun sau ticălos este bunul simţ. Iar pentru asta nu trebuie o lege nouă, ci un alt popor.  de Ovidiu Eftimie