Obstaculare ...diligentă

Constat, cu bucurie şi emoţie, că prefectu’nost’, nea Ionică, s-a decis la bătrâneţe să recupereze ce n-a făcut la tinereţe. E drept că e mai greu acum, chiar imposbil, dacă stau şi cuget bine, dar trebuie apreciată silinţa şi nu putirinţa. Nea’ Ion, aşadar, asudă din greu să îşi completeze vocabularul, învechit şi sărăcuţ tare, că doar e prefect, nu?, şi trebuie să poarte conversaţii elevate cu te miri cine. Nu ştiu de când sileşte domn’prefect la aprofundarea limbii române ca să pot face o apreciere corectă a progresului. Cert este însă că omul a învăţat până acum două cuvinte noi, care îi plac tare mult şi pe care le foloseşte ades, indiferent că se nimeresc ca nuca în perete sau nu: OBSTACULARE şi DILIGENŢE. Ăsta din urmă, cuvântul DILIGENŢE adică, a fost „cules” de curând de nea’Ion, din te miri ce hârtie aterizată pe biroul său. I-a plăcut şi l-a folosit chiar public. Numai că nu s-a potrivit cu contextul. Dar nu contează, perseverenţa e o calitate! Cu nimeritul potrivelii e mai greu!