În decursul timpului, străzile Braşovului şi-au schimbat numele de nenumărate ori, unele având denumiri în trei limbi: română, germană şi maghiară. Prin 1890, s-au pus tăbliţe cu denumirile străzilor: sus ungureşte, la mijloc săseşte, iar jos româneşte. În general, onomastica era dată de breslele care îşi aveau atelierele pe acele artere, de instituţiile sau de personalităţile care au trăit sau au locuit acolo.
De la regi, la revoluţionari. Strada Neagră (Schwarzgasse - Fekete utca) a devenit pentru puţin timp strada Regina Maria, azi e Nicolae Bălcescu. S-a numit Neagră de la culoarea apei care curgea prin canalul ce aduna resturile de la tăbăcăriile din zonă. Strada Vămii, devenită Regele Mihai - iar în perioada comunistă 7 Noiembrie, este azi Mureşenilor. La intrarea în cetate, exista Poarta Vămii, locul pe unde intrau carele cu mărfurile negustorilor care veneau din Ţara Românească, prin pasul Bran, iar pe strada respectivă funcţiona vama unde se dijmuiau produsele. Strada Castelului (Burggasse) s-a numit Fânarilor-de la breslaşii care fabricau funii, apoi strada Pavlov, iar acum a revenit la vechea denumire. Strada Sfântul Ion (Johannisgasse, Szentjanos utca), numită aşa după biserica ei, s-a numit o vreme, în epoca sovietică, Maiakovski ( poet rus ), dar acum a revenit la Sfântul Ioan. Strada Michael Weiss, numită astfel după judele ( echivalentul primarului de azi ) care s-a opus guvernării tiranice a principelui Bathory, a devenit Armata Roşie, apoi Armata Română, apoi jumătate Michael Weiss, jumătate Armata Română şi, în fine, acum a reprimit în întregime vechea denumire.
„Corso” era în Piaţa Sfatului. În lucrarea sa„ Braşovul de altădată”, cărturarul braşovean Sextil Puşcariu scria despre promenada din Târgul Grâului ( latura cu Catedrala Ortodoxă): „Târgul Grâului, care era pe atunci corso, cu trotuarul lui lat, pe care „flanau” braşovenii, era locul pe care erai sigur că întâlneşti cunoscuţi. Când o fată se logodea, cel dintâi lucru ce îl făcea era să iasă la „braţetă”, adică ţinându-se de braţul mirelui. Această plimbare era pentru cei ce nu observau verigheta de pe deget.”
Pe latura cu Cerbul carpatin era Şirul Florilor, unde, evident, se găseau flori, iar în continuare până la Biserica Neagră era Şirul Fructelor. Pe latura unde se află acum Banca Naţională se afla Şirul Inului, iar pe partea cu băncile de azi era Şirul Botelor.
Ieri Căldărarilor, azi Republicii. Strada Porţii (saşii îi spuneau Purzengasse, iar ungurii Kapu utca) s-a numit şi Căldărarilor, de la breasla care avea aici ateliere. Sextil Puşcariu îşi aminteşte despre acestă uliţă: „În Uliţa Căldărarilor, azi cel mai căutat vad comercial, erau aproape numai meşteşugari în fundul curţilor pietruite. Când treceai prin ea , auzeai tot timpul ciocănitul maiurilor de lemn în tablele de aramă din care se făceau căldările ce au dat numele străzii.” S-a numit şi strada Porţii de la poarta care exista la intrarea în cetate ( unde există azi clădirea Modarom ). A purtat pentru o scurtă perioadă şi numele Carol II, iar acum e Republicii. Rudolfsring (Aleea Rudolf) s-a numit Bulevardul Ferdinand, apoi Gheorghe Gheorghiu-Dej şi azi Eroilor. În continuarea lui, Calea Victoriei, devenită Lenin, azi bulevardul 15 Noiembrie. Calea Bucureştilor s-a numit o vreme strada Dârstei, apoi strada Moscovei.
Nume de la bresle. Dintre alte denumiri din vechime mai amintim: „Politehnicii” – „Cizmarilor”, „Postăvarului” – „Spitalului”, „Peneş Curcanul” – „Lăcătuşilor”, „Poarta Schei” – „Orfelinatului”, „Aurarilor” - M. Sadoveanu”. Pe lista străzilor din centrul istoric al Braşovului ale căror denumiri s-au schimbat de-a lungul timpului mai găsim „Târgul Boilor” (acum „Diaconul Coresi”), „Târgul Cailor” („Gheorghe Bariţiu”), „Târgul Straielor” („Apollonia Hircher”, de la Castelului până la Cerbului, porţiunea cu Palatul Reduta numindu-se, pe vremuri, strada Teatrului), Uliţa Furcoaie –Constantin Brîncoveanu, Uliţa Lungă-Strada Lungă, Livada Poştei -Şirul Livezii.Elena Cristian