Braşovul Evului Mediu era concentrat în jurul pieței principale, actuala Piaţa Sfatului și al bisericii Sfânta Maria, azi Biserica Neagră. Încă din prima jumătate a secolului al XIV-lea, la poalele Tâmpei erau conturate doua artere principale: Strada Mănăstirii și Strada Porții. Zona locuită din cetate era în burgul medieval la limita formata de Ulița Călugărițelor, astăzi strada Michael Weiss. La acea vreme, oraşul era împărţit în patru cartiere: Portica - spre sud-est, Corpus Christi - spre sud-vest, Petri - spre nord est și Catharina - spre nord-vest. În afara Cetății existau trei suburbii. Brașovul Vechi, dezvoltat în jurul bisericii Sf. Bartolomeu, înglobând zona străzilor Lungă și De Mijloc. Spre est, era cartierul Blumăna, care cuprindea zona străzilor Cuza Voda, Eroilor, 15 noiembrie, Castanilor și Colina Universității de astăzi. Cartierul Blumăna era locuit în principal de secui, iar tot aici se afla si leprozeria, menționată documentar în 1413. Spre sud-vest se afla şi atunci vechiul cartier romanesc al Şcheilor Brasovului.