Pe un picior de plai…

Pe o gură de rai, cică doi moguli şi doi politicieni îi puseră ei gând rău mai-marelui cioban, dorind să-l mazilească, dimpreună cu a sa frapieră, din Palatul Cotroceni. Ăsta e ultimul scenariu cu şanse imense de a fi ecranizat, scenariu care, cică, ar ţine de foame şi de agent termic. Ideea este, pe cuvânt, una ultra-genială, păcat doar că are un singur defect, e cretină până la Soare şi înapoi.
Imaginaţi-vă cât timp liber pot avea nişte băieţi (şi fete) care ar trebui, în mod normal, să se ocupe cu treburi relativ serioase: mai tu o criză economică, mai tu nişte împrumuturi pe care nici nu vreau să mă gândesc cine, şi mai ales, cum le va plăti. Nu, laboratoarele portocalii construiau scenariile unei posibile lovituri de stat care îşi propune înlăturarea preşedintelui. Absolut toate obsesiile de campanie electorală s-au văzut distribuite cu generozitate în roluri importante:  Voiculescu şi Vântu, mogulii, orchestrează şi finanţează din spate întreaga operaţiune, cu unicul scop de a prădui ţara. Iliescu Ion conduce cetele de revoluţionari infiltraţi printre poliţişti, dorind să creeze anarhia de care au nevoie forţele militare ruseşti aflate la graniţe, gata să preia puterea. În toată această harababură, românul dezorientat e tentat să uite un amănunt mic, agramat, dar foarte semnificativ, Marean ce se spală la lighean, cel care va lua cota unică la subţiori şi va fugi cu ea. Insurgenţa este condusă de Antonescu şi Ponta, nemultumiţi că poporul, prin votul său democratic, i-a tăiat de la conducta pe care curgeau resurse nebănuite din banul public.
Chiar dacă trăim în România, lucurul acesta nu mai poate servi drept scuză la infinit. Oare Terry Gilliam are liber în agendă? de Mihai Băra