Într-o „deschidere de ziar” a Academiei Caţavencu prin 1996, candidatul la preşedinţie Adrian Păunescu spunea că singurul regret pe care o să-l aibă odată ajuns preşedinte e că nu va putea să se pupe singur în cur.
Pe lângă talentul imens şi capacitatea de a aduna mulţimi şi curente culturale, Păunescu mai era cunoscut şi ca un pupincurist de seamă al fostului preşedinte al republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Era atât de bun, încât l-a eclipsat chiar şi pe tânărul poet Corneliu Vadim Tudor, un tip mult mai devotat secretarului general al partidului şi sinistrei sale soţii.
În zilele noastre, lingăul principal al preşedintelui republicii este Traian Ungureanu. Cu o tenacitate şi un devotament ieşite din comun, omul trimis de noi în Parlamentul European îşi alocă timp preţios pentru a emite idei ca cele de mai jos.
„Palmaresul nenorocit al Președintelui e doldora. Între alte fapte reținute la dosar: lupta cu dezastrul economic și blocarea dezmățului bugetar, încleștarea cu justiția de uz personal, medierea în rela-ţiile cu UE și FMI, urmată de sprijinul financiar care ne-a despărțit de catastrofă, construcția unei politici externe suverane, relații solidare cu statele estului, alianța cu Statele Unite, recapacitarea strategică a bazinului dunărean și a zonei Mării Negre. Pentru toate astea și pentru atâtea altele, numitul Băsescu nu s-a ales cu un cuvânt, cu un singur cuvânt de sprijin sau cu vreo șoaptă de recunoaștere”.
Ultima frază este jignitoare de-a dreptul pentru Mircea Marian şi echipa Evenimentul Zilei/B1 Tv, Radu Moraru, România Liberă şi mulţi alţii care chiar s-au străduit. Eu să fiu în locul Naşului de la 10Tv mi-aş lua instantaneu bilet spre Bruxelles şi m-aş duce direct la nesimţit acasă să-i puşc două palme: „Nu ţi-e ruşine bă, nenorocitule, să vorbeşti aşa?”
Ironie cosmică, acum Traian Ungureanu – TRU este colaborator al Academiei Caţavencu, aia făcută pe genunchi după ce ăilalţi au plecat să-şi facă alt ziar. de Ovidiu Eftimie