Ping şi Pong

Chiar nu ştiu care este Ping şi care Pong. Bănuiesc doar, după rezonanţa „numelor”, că Georgică este Ping iar mâna lui dreaptă, David, este Pong. Şi, pe undeva, e normal, pentru că Ping e mai imperativ iar Pong mai executiv. Cuplul celor doi joacă, desigur, ping-pong. Totul e ca mingea să rămână la ei chiar dacă sunt de o parte şi celaltă a mesei. Pentru că şi masa de ping-pong e tot a lor şi fac jocurile cum trebuie, pentru ei. Deunăzi, de pildă, Ping – Georgică i-a zis lui Pong – David: „Cum facem bă, cu ăştia ai lui Căncescu şi ai lui Ochi, să nu iasă în stradă să-l … pe Gonţea şi pe mine şi să ne ciobească iar imaginea care stă să se facă ţăndări? Tu ai idei mai multe că eşti mai plimbat prin lume, eu sunt doar gospodar!” „Gata şefu’ uite cum facem” – i-a zis Pong – David – tu scoţi o panglică, că te ai cu ele, că bla –bla, nu trebuie să tranşăm probleme în stradă, suntem civilizaţi, ce pălăria mea şi, pe de altă parte, anunţăm că ieşim şi noi să-l … pe Căncescu. Noi, oricum nu ieşim, că ne iau oamnii cu pietre şi roşii stricate da’ îi blocăm şi pe ei, cu legea.” Da’ vezi că socoteală de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Iar Gonţea s-a cam spăriet, bietul băiat când a auzit din stradă chestia aia cu infractoru’ care este!