Pocăială de spoială

Cică fostul securist torţionar Paraschiv – pentru prietenii mai vechi şi mai noi, Noni, plantat, de mulţi ani, cu misie, ca secretar al Primăriei Braşov, pentru meritul de a fi ciomăgit la greu anticomunişti pe când lucra la Secu’, are acum accese dese de „pocăinţă”. Zice târgu’ că Noni are mereu coşmaruri, noaptea, şi visează numai chestii urâte, urâte de tot, şi, de aceea, a început un „program” de pocăială, cu pelerinaje pe la mânăstiri, chiar şi la Athos. Şi mai zice târgu’, că Noni a început să scrie şi versuri duioase în care spune cât de mult iubeşte el plantele, animalele şi oamenii. Mai ales oamenii! Ok, aş zice eu, îndreptarea păcătosului nu e un lucru rău! Numai că pocăiala lui Paraschiv e doar una de spoială. Ei, Noni, dacă te-ai fi dus la toţi braşovenii anchetaţi de tine, cu pistolul la tâmplă, şi le-ai fi spus să te ierte pentru ultra-nemerniciile la care i-ai supus, poate Ăl de Sus te-ar fi iertat, ca şi victimele tale. Dar aşa, doar bifănd durmuri pe la mânastiri şi înşirând poezele pe hârtie cred că tot Sarasailă va fi, odată şi-o dată, gazda ta.
Că vorba aia, drac la drac trage!