Otilian Neagoe, stă şi el călare pe foştii deţinuţi politic şi, cum miroase că e rost de imagine, îşi dă jos “blana” de mare pesedist şi sare în cea de anticomunist, fără să bage de seamă că de sub ea se iţesc secera şi ciocanul.
Şi George Scripcaru, primaru’, a amuşinat mai demult că pe " 15 Noiembrie ‘87” n-a pus nimeni laba calumea, mai marii noştri folosind brand-ul ocazional, doar odată pe an. Şi s-a gândit că un monopol politic, în folos strict personal, n-ar strica.
Mai nou, Scripcaru apare pe anumite sticle şi prin anumite ziare locale şi vorbeşte în numele novembriştilor ca şi cum ar fi purtătorul lor de cuvânt, că locul preşedintelui asociaţiei n-a cutezat sa-l ia. Deocamdată!
Şuţii de buzunare fură şi ei ce se poate şparli la iuţeală, un portofel, un mobil, acolo, după care plângi un pic şi îţi trece.
Şuţii de simboluri însă, fură suflete, suferinţă, memorie colectivă, istorie. Dar nu a lor, a altora.
