Construită de două ori. Biserica Neagră, unul dintre cele mai impunătoare monumente din Braşov, dar şi din Transilvania, a fost construită în două etape. În anul 1383, saşii burghezi au strâns bani pentru săvârşirea unei biserici de rit catolic, cu hramul Sfîntei Marii. Zeci de serii de meşteri au lucrat la construcţie aproape 100 de ani. Printre ctitorii lăcaşului se numără şi Iancu de Hunedoara care, în anul 1444, a stabilit ca zece mărci de argint (2,4 kg) din impozitul regal să fie acordate construcţiei bisericii. În anul 1689, în timpul unui puternic incendiu, biserica a ars în mare parte. Din pricina fumului care înnegrise zidurile, lăcaşul a primit numele de “Biserica Neagră.” După incendiu, începe reconstrucţia bisericii.
Ucis din gelozie. O statuie atipică pentru un lăcaş de cult se poate vedea pe contrafortul din partea nordică. Este vorba de reprezentarea unui copil care parcă ar sta să cadă. Legenda spune că o calfă foarte pricepută în lucrările de zidărie s-a învoit să intre în slujba meşterului însărcinat cu ridicarea bisericii. Dându-şi seama că tânărul îl va depăşi şi ar putea să îi ia locul a devenit invidios pe ucenicul talentat. Gelozia i-a luat minţile şi a hotărât să îl omoare - i-a cerut băiatului să ia ceva de pe cornişă şi când acesta s-a aplecat, meşterul l-a împins. Se spune că statuia ar fi fost ridicată de ceilalţi ucenici, în memoria tovăraşului lor.
S-a autodenunţat. Moartea ucenicului a adus, pentru o vreme, liniştea constructorului. El a aflat, însă, de la ceilalţi zidari că băiatul îl aprecia foarte mult şi vorbea foarte frumos peste tot despre cât de priceput este meşterul său. Plin de remuşcări s-a gândit că o să îşi curăţe o parte din păcat şi a ridicat în vârful coloanei de unde l-a împins pe tânăr o statuetă care reprezintă un băiat aplecat. În cele din urmă nu a mai suportat, s-a autodenunţat şi a fost condamnat la moarte.
Altă legendă-a căzut singur. O altă poveste despre statuia copilului de pe Biserica Neagră spune că nu a fost vorba de o crimă, ci de un simplu accident. Se spune că fiul unuia dintre muncitorii care lucrau la refacerea bisericii a venit în vizită la tatăl său. Acesta lucra în acel moment pe acoperiş. Copilul s-a urcat şi el acolo şi a mers pînă la marginea acoperişului, să vadă cât este până jos. S-a aplecat peste margine, şi a căzut. Plin de durere că unicul său fiu a murit, bărbatul a comandat o statuie care îl înfăţişa pe copil în poziţia în care l-a văzut ultima oară. Asemenea reprezentări se găsesc pe multe clădiri din centrul istoric al oraşului. Multe dintre acestea s-au degradat în timp, proprietarii, în mare parte bătrâni, neputându-se ocupa de refacerea lor. Elena Cristian
){kind=link}