Orice scriitor de mare renume care a avut curajul să înfrunte complexitatea acestei meserii, ar spune că, pentru ca cineva sa poată scrie o operă bine acceptată de societate, trebuie mai întâi să fie cu mintea întreagă. Să nu îndrăznească să-și piardă rațiunea, căci altfel, criticii vor exercita puterea care le-a fost dată pentru a afunda în mizerie pe oricine nu dorește să fie la fel ca ceilalți. Să nu îndrăznească să-și sfideze superiorii, căci altfel acele persoane care dețin puterea de a decide, vor interzice fiecare cuvânt ce dezvăluie adevărul despre acțiunile lor. Să nu îndrăznească nici măcar să încerce să schimbe ceea ce a fost odată scris pentru a fi respectat, căci altfel istoria se va întoarce împotriva lui și nimic din ceea ce a luptat nu ar fi avut rost. În fine, toate acestea le-ar spune orice scriitor care a atins succesul într-o societate care trăiește în captivitatea fricii. Frică ce o împiedică să creeze o operă diferită, unde personajele prind viață și se răzvrătesc pentru a o schimba pe a noastră. Dar eu, care nu am cunoscut niciodată faima sau prestigiul, care trăiesc doar prin și pentru scris, care nu am publicat niciodată o operă bine acceptată și, chiar dacă uneori scrierile mele nu spun nimic; eu ți-aș spune că acei oameni nu sunt pregătiți să înțeleagă că uneori este necesar să amestece realitatea cu iluzia pentru a-și da seama că simțurile îi înșală, realitatea nu este absolută și viața poate fi un vis.