Povestioară cu tâlc, pentru turul doi

Se zice că Georgică şi Aristotel  se jucau ades la groapa cu nisip din spatele blocului în care locuiau. Georgică era însă un copil prost crescut, râzgîiat şi ciudos. Dacă venea Aristotel cu jucării noi, Georgică nu se lăsa până i le lua şi, după ce se juca singur cu ele, le strica dinadins. Aristotel răbdă ce răbdă, până într-o zi când veni şi Georgică cu o găletuşă şi o lopăţică noi nouţe, frumos colorate, cu care începu să ridice castele de nisip. „Dă-mi te rog şi mie lopăţica şi găletuşa. să mă joc un pic. ” îl rugă Aristotel. „Nu ţi le dau mă, nu ţi le dau!” răpsunse Georgică, cu glas piţigăiat. Aristotel insistă: „ Hai, te rog, dă-mi-le numai un pic, să mă joc şi eu!” „ Nu mă, nu ţi le dau, mă, că mama a zis să nu le dau la nimeni „” ţipă Georgică, nervos.  Calmul Aristotel îşi ieşi şi el din pepeni: „Dă-mi-le mă, că îţi dau doi pumni în ochi!” „Nu mă, nu le dau!” Aristotel, sătul de ifosele lui Georgică se repezi şi îi dădu doi pumni în ochi. Georgică îşi luă jucăriile şi plecă. Aristotel strigă după el :„ Măi Georgică, de ce pleci? Te-ai supărat pentru doi pumni?” „Nu mă” răspunse Georgică „dar a zis mama că, dacă se întunecă, să mă duc acasă.”