Presa e un jeg!

Se spune despre politică, la modul general, cum că ar fi o curvă. În cazul acesta, presa, a cărei menire, cel puţin în teorie, e aceea de a înjura constant politica, presa, deci, e un mare jeg, cu nimic mai brează, mai plină de principii sau de pudibonderisme ca al ei etern nemesis, politica. Presa era aia care, ani la rândul, dorind să doboare un guvern sau altul, arăta salariile nesimţite ale bugetarilor, în fapt directori, secretari de stat sau şefi ai companiilor de stat, încercând să-i demonstreze „românului” cum că adevăratul motiv pentru care el e sărac nu este lenea, ci bugetarul care căpuşează banii statului. Superficială şi lipsită de abc-ul meseriei, presa n-a avut niciodată curiozitatea de a afla cât câştigă un bugetar umil, recte funcţionarul aflat în spatele ghişeului sau profesorul de şcoală generală, dar nici interesul de a şti clar ce înseamnă un stimulent. Săptâmâna trecută au aflat în premieră ce sunt acestea şi s-au speriat de ele ca ăia din Calafat la vederea primului tramvai. Aceeaşi presă, însă, care în urmă cu ceva timp înfiera cu mânie proletară huzurul bugetar, s-a găsit să plângă pupilă la pupilă cu ăia pe care deunăzi îi arăta cu degetul, ţinând în mâinile tremurânde fluturaşul pe care scria negru pe alb, „lichidare luna august – 300 Lei”. Vai, sărmanii, vai de creditele lor, vai de facturile la întreţinere, vai de fundul lor! O menţiune specială şi pentru televiziunile care mor de grija elitismului, dar care-l invită pe Vasile Marica, cel faţă de care Răducioiu, proaspăt reîntors în România după 2 luni de Italia pare un fin intelectual, să apere el drepturile bugetarilor. Vorba lui Băse: „o ţară care se bazează pe Vasile Marica e o ţară de mâna a doua”...şi din lumea a treia. de Mihai Băra