M-am trezit vineri dimineaţa cu sufletul uşor. Prima zi liberă de recesiune! Am deschis larg ferestrele: soare, cer senin, aer uşor poluat, dar orişicât! Aşa arată, deci, mi-am spus. Mi-am făcut o cafea zdravănă, în care am pus un strop de Jack, primit cadou. Merit. Am rezistat atâta timp, nu? Apoi am deschis televizorul.
Big mistake! Numai nenorociri. Numai veşti proaste. Numai priviri încruntate şi limbi otrăvite. La ăştia, recesiunea parcă era mai a dracului. Proteste. Dascăli mânioşi, blestemând nedemn guvernul. Salarii tăiate. Scumpiri. Mizerie. Spitale închise. Hmm. Bine zicea preşedintele, nu vă mai uitaţi o vreme la televiziunile de ştiri şi veţi vedea altfel viaţa reală.
M-am îmbrăcat repejor şi-am ieşit pe stradă. N-am văzut picior de recesiune. Wtf! Am intrat într-un magazin. Nu prea era lume, ce-i drept, dar rafturile erau pline. M-am băgat şi-n piaţă. Bogăţie! Ridichiile râdeau în soare! Spanacul plin de roua câmpului te îmbia de pe tarabe! Telemeaua de Bran îţi gâdila nările! Ţăranii erau veseli şi optimişti!
Mi-am luat un chil de cartofi, nişte ouă şi un pet de bere. Nu e în fiecare zi sărbătoare, ce naiba.
de Adrian Teacă
