Scriam săptămâna trecută despre respectul pe care trebuie să îl acordăm vârstnicilor care ne-au lăsat nouă un oraș, iar noi trebuie nu doar să creștem orașul, ci și să avem grijă de ei.
Una dintre reacțiile generate de articolul meu a fost o întrebare: de câte ori am donat vârstnicilor indemnizația de consilier? Dincolo de inutilitatea întrebării, aceasta propune un tratament rușinos pentru persoanele în vârstă: pomana. Nu așa răsplătești anii de muncă ai unui om, nu așa te îngrijești de nevoile lui, nu așa îi alungi sentimentul că a fost abandonat. Nu de gesturi personale este nevoie, ci de implicarea comunității, adică a tuturor.
Pensionarii sunt o categorie defavorizată în România. Pensiile sunt în general mici și foarte mici, costurile vieții – de la mâncare, la întreținere – sunt mari, iar sănătatea se întreține, la rândul ei, cu greutate. Costurile sunt și aici mari. Pe mulți dintre bătrâni îi ajută copiii, dar și aceștia sunt apăsați de propriile facturi, credite, probleme. Ca să nu mai spun că foarte mulți tineri și adulți activi și-au găsit de lucru în străinătate, departe de casă. Copiii lăsați acasă de cei care muncesc peste graniță au fost mereu temă de dezbatere. Dar pentru părinții în vârstă, rămași fără ajutor și, de multe ori, singuri, nimeni nu a făcut nimic.
Comunitățile moderne au găsit soluții pentru toate tipurile de nevoi sociale. Putem găsi și noi! Concret, la Brașov, în cadrul Direcției de Servicii Sociale din Primărie, putem înființa un Serviciu de Asistență Medicală la Domiciliu. Primăria are baza de date cu persoane vârstnice, e nevoie de câteva asistente medicale care să poată să facă o injecție, să poată măsura tensiunea sau glicemia, dar să și poată observa dacă vârstnicul de care au grijă se poate întreține sau dacă are tot ce îi trebuie ca să trăiască. Conform bazei de date, oamenii din acest serviciu îi vor contacta pe bătrâni și, totodată, vor răspunde apelurilor acestora. Un număr de telefon scurt și un parteneriat cu operatorii de telefonie vor simplifica procedura. Lucrurile pot fi duse și mai departe, iar vârstnicilor le pot fi oferite, prin acest parteneriat, telefoane speciale. Toți operatorii de telefonie au aparate dedicate vârstnicilor, ușor de manevrat, cu taste mari și sonor puternic. Integrarea acestui serviciu cu cel de urgență (112) nu este deloc complicată. În funcționarea acestui serviciu se pot implica asociațiile umanitare, bisericile, școlile, cabinetele medicale și policlinicile, serviciile sociale publice, dar și mulți voluntari.
Pentru a funcționa eficient și pentru a crea o relație directă pensionar-asistent medical, serviciul va repartiza angajații pe cartiere. Conform datelor pe care le dețin, un număr de 18 asistenți și asistente acoperă fără probleme această nevoie. Ca buget, e destul de simplu: 18 salarii medii lunare înseamnă 48.600 lei, cu taxe și impozite cu tot. Adică, 583.000 lei într-un an. Dotarea inițială cu stetoscop, tensiometre și aparate de măsurat tensiunea se ridică la aproximativ 10.000 lei, în funcție de furnizor și calitatea echipamentelor. Dotarea cu telefoane, testere și consumabile mai costă 5000 lei pe an.
Serviciul de Asistență Medicală la Domiciliu poate funcționa astfel cu un buget anual de aproximativ 598.000 lei (132.000 EURO). Sunt sigur că acest buget poate fi crescut prin contribuția sponsorilor, iar voluntarii vor avea și ei un cuvânt de spus. Un oraș ca al nostru nu numai că are forța să susțină un astfel de serviciu public destinat persoanelor în vârstă, dar are obligația să o facă!
