Georgică, marele democrat liberal care şi-a comandat un clopot de sticlă care să-l protejeze la imagine şi care n-a mai dat, din aceeaşi cauză, pe la partid, de hăt – hăt, ca să nu-l vadă alegătorii unde intră şi să-l ia la huooo! are totuşi spaime mari. Mari de tot. Una dintre ele este spaima de democraţie. Paradoxal, dacă ne gândim ce e el şi ce e partidul lui, măcar prin definiţie. Nu-i plac lui Georgică şi pace nici dreptul la exprimare, nici libertatea cuvântului, nici protestele. Neam nu-i plac! Că, dacă ar fi după el, ce bine i-ar sta ca prim-secretar PCR, nu-i aşa, să taie panglici tot timpul, să-l gâdile urale şi ovaţii, să tremure toţi la vederea lui. Şi să aibă pulane, munţi de pulane, dealuri şi văi de pulane, râuri de pulane cu care să facă el ordine. Să nu se mai trezească unii şi alţii să cârtească, să dorească, să spună ce gândesc. Ce pichetări, ce revolte, ce proteste, ce marşuri, ce mitinguri. Pulane dom’le, pulane, că doar demult a spus Gerogică „Prima oară, ordine!” .Ştia el ce ştia.