Sari la conținut

Cea mai grea chestie e, în viaţă, să te hotărăşti ce faci cu ea. Vine un moment, o dată, de două sau chiar de mai multe ori, în care te întrebi la modul cât se poate de onest ce-i de făcut cu viaţa ta. Şi tot atât de evident e că, într-o proporţie covârşitoare, vei găsi cel mai prost răspuns din lume: vreau să fac ce-mi place! O să vă oblig să mă credeţi pe cuvânt, ştiu foarte bine ce scriu!
Mulţi dintre noi avem pasiuni, hobby-uri, lucruri care ne-au interesat şi la care ne pricepem... cât de cât. Tendinţa e să vrei să faci numai ce-ţi place, să te simţi bine muncind. Prostii! Pare din cale afară de mişto la început, mai ales că te poţi lăuda în faţa prietenilor cum tu câştigi bani făcând ce-ţi place, în timp ce ei, ca nişte fraieri, merg la un serviciu pe care-l urăsc. Treaba, însă, se va duce naibii în scurtă vreme: ajungi să o faci de nevoie, că trebuie, din tehnică, fără stil, la marele sictir, pentru ca într-un final apoteotic al plăcerii tale, aceasta să nu-ţi mai placă deloc. Ăsta e motivul pentru care vei ajunge un deprimat şi-i vei invidia pe prietenii ăia de care râdeai în urmă cu ceva vreme. Măcar ei făceau ceva de rahat, de care oricum nu erau pasionaţi, dar au rămas cu hobby-urile lor, timp în care tu ţi l-ai omorât.
Ideea asta mi-a venit contemplând pereţii galbeni ai unei camere în care eu trebuia să produc un editorial, cel de faţă, pe care probabil îl citiţi, măcar printre rânduri. Contemplam nu doar pereţii galbeni, ci şi diferenţa dintre felul în care scriam acum 5 ani şi modul în care o fac acum. Morala: dacă tot te vei rata, şi de la un punct te vei rata, măcar fă-o cu un lucru pe care-l urăşti de la bun început! de Mihai Băra

Comentarii

Ultimă oră