FC Braşov a luat-o de la capăt în acest sezon. Sub un alt nume, cu un logo nou şi într-un echipament care îmbină istoria cu prezentul, dar tot pe stadionul de acasă, Tineretului. În compania altor echipe din tot judeţul, dar tot în faţa aceloraşi suporteri, dintre care unii au devenit acum o parte din club. La matineu, pe terenuri uneori fără tribune, din localităţi cu nume greu de pronunţat, dar cu jucători parcă şi mai pasionaţi şi mai motivaţi să contribuie la a ridica acest club, la a-l duce în primele eşaloane ale fotbalului românesc, acolo unde-i e locul lui Steagu’.
Despre toate aceste schimbări, despre inimile suporterilor şi ale jucătorilor care bat mai precipitat acum, în Liga a IV-a, şi despre Liga Suporterilor Stegari – cea fără de care, poate, astăzi nu am fi putut vorbi de AS SR – s-a discutat în Sportul de la ora 5, de miercuri, 18 octombrie, când Răzvan Dobrică a fost invitat în emisiunea Biancăi Dumitru, de la Radio Brașov.
Autor al volumului „Eroi locali”, stegar de când se știe și, mai nou, „patron” de club. Cum a ajuns în această postură?
Cu Steagu’ am ajuns pentru că am vrut să-i văd și pe stadion jucând pe băieți, nu doar la televizor. Primul meci al lui FC Brașov pe care l-am văzut a fost la televizor, în 2000. După aceea, dus de mână de tatăl meu, pe 3 mai 2000, la un 4-0 cu CSM Reșița, în sezonul în care s-a salvat Steagu’ de la retrogradare. În primele mele 4 meciuri pe stadion, echipa a bătut mereu la 0 și chiar am crezut că le port noroc, că eu eram ceea ce i-a lipsit echipei. Până am făcut un 1-1 acasă, cu Progresul, și mi-am dat seama că sunt un suporter ca oricare altul.
Cu toate astea, pentru el Steagu’ nu era o echipă ca oricare alta, iar acest lucru l-a demonstrat de-a lungul timpului, de la momentele în care a dat zăpada de pe teren pentru ca jucătorii să nu piardă meciul la masa verde, până acum, când a ajuns să fie în staff:
Mă implic la noua echipă. Eu, împreună cu alți 120 de oameni și celelalte câteva sute de suporteri care vin la stadion etapă de etapă. Asta e, dacă vrem fotbal, trebuie să ne implicăm, să-l facem noi să existe, să nu mai stăm cu mâna întinsă, așteptând după unul sau altul. Acum producem noi schimbările, schimbări doar în bine până acum, și o să ne asigurăm că așa va fi până va promova echipa în Liga I.
Iar schimbările astea în bine chiar se văd și ăsta e lucrul care contează cel mai mult, mai ales fiindcă echipa nou-formată a început de la zero, lucru pe care parcă l-a prevestit în volumul său:
Lansarea cărții Eroi locali a avut loc în 2012, chiar după o victorie, 3-1, cu Steaua, în Liga I, revenire a stegarilor noștri. Pe vremea aceea, eram student la Facultatea de Litere de aici, din Brașov, îmi făceam Masterul la Inovare Culturală, și profesorii mei, când au văzut data lansării, s-au cam îngrijorat. Au zis: «Măi, dacă nu face Steagu’ un rezultat bun, cum va fi la lansare? Vor veni suporterii ăia nervoși la librărie?». Eu le-am zis că o să fie bine, a fost tot ce am putut să le spun, și a fost bine! A fost în 2012 lansarea, într-o librărie arhiplină, ca pe stadion aș putea spune că a fost atmosfera, și pot spune că a fost ceva inedit pentru lumea culturală a orașului, chiar dacă poate sună prea pompos. A fost interesant atât pentru studenții de la Litere, cât și pentru ultrașii lui Steagu’ și pentru academicienii de la Litere. A fost așa, un hat-trick. Până la urmă, fotbalul e un fenomen cultural și un fenomen social și chiar mi-a făcut plăcere să îi văd pe mulți dintre băieți, care poate nu intraseră niciodată sau doar foarte rar într-o librărie, călcându-se pe picioare să prindă și ei un loc cât mai bun în față, la autografe.
Acum, nu jucăm noi, suporterii, dar din fericire avem printre jucători băieți care înainte de a fi jucători au fost suporteri ai echipei, mulți dintre ei făcând junioratul la FC Brașov. Și, într-adevăr, fiind la nivel cu ei, ne simțim și noi parcă și mai implicați în desfășurarea meciului decât ne simțeam până în acest sezon. Comunicăm cu jucătorul mai de aproape, îi spunem: «Stai mai bine la offside» sau «Ai grijă acolo că e un jucător nemarcat», iar el chiar ne aude și reacționează și mai spune și-un «Mersi» din când în când fiindcă i-ai alunecat fițuica.
Te aude și arbitrul, te aude toată lumea. Eu cred că arbitrii sunt chiar bucuroși că ne au alături de ei. În ziare, în ultimele săptămâni, au fost niște discuții cu arbitrii de la nivel județean care au suferit diverse altercații pe alte terenuri din județ, iar atunci când sunt cu noi, am văzut că arbitrii se simt parcă un pic mai în siguranță. Mai ales pentru că dacă un jucător advers se răstește la arbitru sau îl înjură sau îi spune ceva, imediat tribuna sare: «Băi, nu te mai lua de domnu’ arbitru». Apoi se potolesc spiritele și toată lumea își vede doar de fotbal, nu se mai gândește la altele. Bătăile cu arbitrii sunt niște chestii tragice care nu au ce să caute la Liga a IV-a. La nivelul acesta, multă lume face lucrul ăsta din plăcere, așa că hai să ne și distrăm un pic, totuși, nu am venit să ne batem.
Pasiunea e la 120% mai ales pentru jucătorii care au făcut junioratul la FC Brașov, ei sunt motivați să dea totul pe teren. Atunci când au terminat junioratul, din varii motive, nu au putut să prindă echipa mare, iar acum, când se resemnaseră deja cu gândul că «aia a fost, n-o să mai joc pentru FC Brașov, pentru echipa orașului meu», au primit un telefon, într-o zi de vară, când se făcea lotul echipei și li s-a spus: «Salut, sunt Petre Lucian, antrenorul lui FC Brașov. Nu ai vrea să vii să joci pentru Steagu’?»
Nici nu pot să-mi închipui ce a fost în mintea și ce e în sufletul lor, dar văd acum, pe teren, în toate meciurile pe care le joacă și îmi dau seama că a fost ceva senzațional.
Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără Liga Suporterilor Stegari, descrisă în cele ce urmează, pe înțelesul tuturor, de Răzvan Dobrică.
Liga Suporterilor Stegari (steagunumoare.ro) îi reprezintă pe toți, fie că s-au înscris sau nu până acum. Dacă ei se consideră stegari, atunci Liga îi reprezintă și pe ei. Grație Ligii Suporterilor Stegari, grație oamenilor care sunt în Ligă, acest proiect al Steagului renăscut a putut fi pus în practică pentru a deveni acum realitate etapă de etapă. Pe lângă faptul că Liga s-a asigurat ca fotbalul să continue la Brașov, să nu avem un an mort din punct de vedere competițional, asigură și o parte din bugetul echipei AS SR Brașov. Acest buget este compus din cotizațiile anuale pe care le-au achitat până acum peste 120 de membri, cotizații care au valori cuprinse între 100 de lei și 1.000 de lei.
Cotizațiile astea au și beneficii pentru cei care le achită. Cel mai mare beneficiu ar fi faptul că asigură existența echipei. În plus, în momentul de față, suntem în discuții cu mai multe firme locale – pentru că vrem ca echipa să aibă această particularitate locală – să vină alături de noi, să le includem în proiect și astfel să le oferim și oamenilor discount-uri la diverse baruri, restaurante, muzee, de ce nu!
[Cardurile pot fi procurate în ziua meciului de la Alexandru Filip, la tribuna a II-a, sau de la Răzvan Dobrică, la locul crainicului. Mai multe informații găsiți pe steagunumoare.ro sau pe facebook.com/brasovsr.]
Acum, pe lângă jucători și staff-ul tehnic, cea mai importantă parte a clubului o reprezintă suporterii.
Fără suporteri, ce ar fi fotbalul? Am fi eu și prietenii mei alergând cu mingea pe ștrandul din Noua. Adică e ok, e frumos, e bine că oamenii fac sport peste tot, și la liga a IV-a, și la liga a V-a, că se adună săptămână de săptămână și fac mișcare în loc să facă alte chestii dăunătoare pentru ei. Dar suporterii sunt acel element care îi face și pe ei să meargă înainte. Atunci când simt că sunt copleșiți de durere musculară și că nu mai pot alerga și că îi ard plămânii, când aud o tribună plină în spatele lor că le cântă și că e acolo trup și suflet pentru ei, chestia asta e benzina care îi alimentează: «Băi, hai că mai bag un sprint acum, în minutul 90, pentru oamenii ăia care stau în ploaie sau în arșiță pentru mine!»
Mai ales la liga a IV-a, jucătorii ăștia sunt conștienți, nu numai în Brașov, și prin alte orașe, că suporterii sunt acolo pentru ei, că au făcut echipele pentru ei. Și-atunci, automat, fiind conexiunea asta, dincolo de salarii, prime, bonusuri și alte chestii de genul ăsta, e și răsplata asta super-sufletească, nici nu știu cum să o numesc, e transcedentală, pe care ei o simt și o transpun în teren. Iar la final, oamenii din tribune, chit că se termină cu o victorie sau cu o înfrângere, îi cheamă: «Haideți încoace să vă aplaudăm».
În momentul de față, echipa este susținută exclusiv de noi, suporterii, din punct de vedere financiar și, oricât de frumos sună asta, este extrem de dificil. De aceea, ne zbatem să găsim cât mai mulți oameni, să popularizăm proiectul cât mai mult – nu ne mințim că ar ști toată lumea din Brașov deja despre ce este vorba și că are o imagine clară – și fiecare să contribuie cu cât poate, chiar și numai cu biletul la meci, care este un plus la bugetul clubului.
E vorba de respect pentru antrenori, pentru jucători, pentru cei care practică sportul respectiv. De aceea, am fost foarte uimit la Sala Sporturilor, când am fost la niște meciuri de baschet, că nu se percepe măcar o taxă modică, măcar pentru costurile de întreținere cu sala.
Până acum, da, suporterii au putut întreține echipa în Liga a IV-a. Mulți încercau să ne sperie la început, să ne demotiveze chiar: «Voi nu sunteți oameni de fotbal, voi nu știți cum e cu liga a IV-a». Noi ne uitam la ei și le spuneam: «Bine, mă, că știți voi cum e cu liga a IV-a. Toată viața aici ați stat și acum încercați să ne învățați». De-asta mă și enervează oamenii care te sperie și nu au nimic bun de zis, să te încurajeze cu un sfat oricât de grea ar fi situația. Dar, iată, așa – neoameni de fotbal cum suntem noi sau cum ne-au numit alții – că facem o treabă minunată până acum și, la nivelul ligii a IV-a, suntem bine și vom fi așa până la finalul sezonului. Liga a III-a va fi, evident, mai provocatoare din punct de vedere financiar, însă am încredere că vom reuși împreună cu autoritățile locale pe care vrem să le cooptăm în proiect și cu toți sponsorii pe care vom reuși să îi aducem.
Iar pentru cei care încă se mai întreabă ce e cu AS SR, a cui e echipa și ce reprezintă, Răzvan răspunde:
Echipa asta a noastră este, așa cum am zis, a noastră, a tuturor brașovenilor! Vă reprezintă!
Presa are, la rândul său, un rol foarte important în promovarea unei echipe aflate la început. Jurnaliștii au puterea de a urca sau de a coborî o echipă sau un jucător cu doar câteva cuvinte. Cu toate astea, Răzvan Dobrică e încrezător în formația sa și le cere reporterilor un lucru de care aceștia ar trebui, de altfel, să se folosească în orice moment, ca de o armă personală.
Eu zic că, în primul rând, le lipsește tupeul jurnaliștilor. Curajul de a scrie din suflet și de a nu scrie cu gândul sau cu teama, mai ales, că e vreun comentator care îi zice lucruri nasoale pe site când publică ceva mai personal, așa că ar fi mai bine să publice o chestie neutră și care lasă pe oricine rece. Nu! Să aibă mai mult curaj, să facă chiar din plăcere lucrul ăsta că atunci când poate ei scriau, în tinerețe, chestii, în perioada de practică sau la facultate, o făceau din plăcere. La fel să facă și acum! Și să se informeze direct de la sursă, să facă o excursie de documentare la fața locului să vadă care e pulsul acelui loc.
Cât despre jurnalismul local, sper să nu se supere pe mine nici un jurnalist, e din dragoste ceea ce urmează să le zic, asta pentru că țin la ei: să fie și ei și mai locali decât au fost până acum, să vorbească despre toate echipele brașovene, indiferent de sportul pe care îl practică. Să le țină acolo, sus, pe un piedestal și să le spună oamenilor: «Uitați, avem echipe, se face sport, sunt și echipe de juniori – trimiteți-vă copiii să facă sport.»
Care sunt planurile de viitor ale echipei?
Noi, suporterii, cu echipa asta pe care am făcut-o, cu SR-ul, nu ne-am gândit să transferăm pe viitor, când vom ajunge în liga a doua sau în liga I. Nu! Ideea e să avem acum o echipă competitivă, avem deja și grupe de juniori, și ideea e să creștem copii pentru viitor. Proiectul ăsta, dincolo de orice alte plăceri personale, de simplul fapt de a avea Brașovul o echipă, l-am făcut cu gândul la generațiile viitoare, care să încurajeze echipa și care să și joace pentru ea – cei mai talentați, bineînțeles!
AS SR vs. ACS Colțea 1920 Brașov
Sâmbătă, pe Tineretului, e mare, meci mare! Abia aștept să văd ce va fi cu Colțea. Derby, practic, primul derby de pe Tineretului de anul ăsta. Deci, o să fie foarte intens. Biletele sunt 10 lei la Tribuna I și a II-a și 30 lei la VIP. Toți banii intră în bugetul clubului fiindcă la noi singurii plătiți sunt antrenorii și jucătorii, în rest, toată lumea face voluntariat. Fiecare bilet vândut ajută echipa să se dezvolte frumos.
Băieții lipesc afișe prin oraș, noi popularizăm meciul pe unde putem fiindcă sperăm să vină lumea, sperăm să vină pentru că va fi un super-derby, între două echipe cu nume foarte frumoase: Steagu’ și Colțea. Și sigur și meciul va fi unul foarte frumos – între liderul, echipa cu cel mai bun atac, și Colțea care nu a mai pierdut de ceva vreme și sigur are de gând să-și prelungească recordul ăsta și împotriva noastră. Deci va fi un meci care nu se va termina egal, asta e sigur!
Proiectul ăsta e cel mai mare fenomen social care a lovit orașul de la Revolta de pe 15 noiembrie 1987. Deci, trebuie să ținem lumea la curent, iar ei trebuie să vină să se implice pentru că o să fie foarte surprinși. Poate că acum sunt sceptici, dar la stadion, într-o zi de meci, se pot convinge singuri cum e cu «proiectul ălora care au făcut ei singuri o echipă». Haideți să vedeți, oameni buni, ce frumos e!
