Lola Rennt, de Tom Tykwer, este un exemplu magistral al cinematografiei germane postmoderne. Povestea urmărește o tânără pe nume Lola care are la dispoziție 20 de minute pentru a-i salva viața lui Manni, iubitul ei, care tocmai a pierdut o sumă importantă de bani ce trebuia fi predată unor gangsteri. Dar intriga filmului este mai complexă decât ar putea părea la prima vedere. Din punct de vedere narativ, Lola rennt se remarcă prin utilizarea repetitivă a scenariului, prezentând de trei ori aceeași poveste cu variații minore care duc la finaluri diferite. Este mai degrabă o anti narațiune, ce caută să dea frâu liber procesului creativ și să scoată în evidență conceptul de aleatoriu și de posibilități multiple. Există fragmentare temporală, colaj vizual și muzical și întrepătrundere de diverse stiluri care sfidează convențiile tradiționale. Prin urmare, estetica filmului este una dadaista, haotică și dinamică. Cele trei variante ale povestirii nu sunt formulate de cineva extern acțiunii, ci de propria protagonistă care are puterea să-și schimbe destinul, întorcându-se înapoi de unde a plecat. Această idee de întoarcere la origine și de căutarea cunoașterii de către om este simbolizată de citatul lui T.S.Eliot în prologul filmului. Pe de altă parte, citatul lui S. Herberger „După meci e înaintea meciului” introduce idee artei ca joc, o idee care se continuă în multiplele scene animate din film. Animația, împreună cu montajul rapid sau muzica tehno-pop sunt câteva dintre elementele cinematografice folosite de Tykwer (și inspirate de teatrul lui Bertolt Brecht) care permit înstrăinarea. Aceasta are scopul de a ne scoate din iluzie și de a crea o distanță obiectivă între public și artă, anulând prin urmare identificarea emoțională cu personajele. În schimb, suntem forțați să reflectăm critic asupra complexitatea problemelor filosofice și sociale din Berlinul anilor 90. Realitatea este mereu relativă și subiectivă. Nu există certitudini, ci multiple posibilități, influențate de decizii aparent minore. Determinismul este prezent în faptul că fiecare acțiune declanșează un eveniment, o consecință inevitabilă, iar libertatea de alegere este, în esență, o iluzie. Această narațiune inovatoare ne captivează din prima clipă, căci nu spune doar povestea iubirii care cucerește totul. Mai degrabă, este o meditație profundă asupra condiției umane în era postmodernă.
Aşadar, dacă doreşti să te scufunzi într-o poveste pe care n-ai mai întâlnit-o până acum, nu mai ezita, deschide laptop-ul şi tastează opt litere. Nu vei regreta cu siguranță!
