Parcă s-au tîmpit de tot media şi netul. Ca niciodată. Ţipă unii ca nişte apucaţi, şi nu-i bag aici pe cei plătiţi s-o facă – restauraţie, dictatură, chestii. Care restauraţie? Care dictatură? USL are febră, e clar, vrea acum, repede, să-i taie din comenzile lui Băsescu. În graba asta se fac şi gafe, unele penibile. Dar restauraţie comunistă, stalinistă, dictatură?
A cui dictatură? A lui Ponta? E de tot rîsul. Ia să vedem, poate Ponta să dispună ascultarea telefoanelor unui doctor de elită, numai pentru că vorbeşte cu familia unui fost demnitar condamnat, după care să-l acuze de favorizarea infractorului? Sau să asculte telefonul Udrei, băgată pînă la chiloţei în afaceri puturoase? Poate Ponta să ordone ANI să-i controleze la averi pe unii rechini gen Videanu?
Poate Ponta să asmută DNA asupra unor pedelişti de top, care au dat tunuri, nu de sute de mii, ci de sute de milioane de euro? Poate Ponta să influenţeze un complet de judecată să dea o sentinţă cu o motivare de toată jena, rizibilă, ca aia din Trofeul calităţii?
Poate Ponta să schimbe procurorul general, Codruţa K, bănuită şi ea de plagiat? Poate Ponta să-i decoreze pe judecătorii Curţii, care să vină repejor şi să declare neconstituţional uninominalului “pur”, în dispreţul legii fundamentale, numai pentru că nu le mai convine acum pedeliştilor?
USL a venit la putere, dar are prea puţină putere. Practic, Băsescu deţine cel puţin 60% din puterea reală. Cea care contează. Şi aşa va fi pînă după alegeri, nu-mi fac iluzii. Vom trăi o vară-toamnă cu mult sînge pe pereţi. Pînă una-alta, Ponta a reuşit, în stilul său cam bramburit, doar să zgîndăre nişte cuiburi de viespi. Suficient ca să devină inamicul public nr 1. de Adrian Teacă
