După încrucişări şi polenizări repetate, savanţii au reuşit să creeze românul standard, pornind de la un hibrid al anilor 90, bizonul majoritar. Ce e românul standard? E românul fericit. Are, după caz, între două şi opt clase. Îl putem numi, cu indulgenţă, semianalfabet. Citeşte (cu greu) doar etichetele de pe sticlele de băutură. Ba chiar şi titlurile din tabloide.
E electorul perfect. Votează generos cu oricine, oricând. Trebuie doar să-i arăţi o pungă sau o bancnotă. E prototipul asistatului social. Deţine între 5 şi 12 copii, o nevastă şi un câine. Pe care-i educă grijuliu şi contondent. E sărăntoc, dar optimist. El e supravieţuitorul.
Ce iubeşte românul standard (în afară de pileală, haleală, smardoială, babardeală şi mangleală)? Nunta lui Borcea, divorţul lui Iri, muzica lui Salam, ţâţele Zăvorancei, buzele Cruduţei şi popoul Lenuţei. Plus fotbalul. Uneori şi babele care ies inconştiente noaptea, pe uliţă.
Dacă nu va tăia o bombă cu flexul sau nu va adormi, obosit, în mijlocul şoselei, românul standard va supravieţui până prin anii 3200, când aceiaşi savanţi prevăd dispariţia genei mioritice. de Adrian Teacă
Românul standard
Știri asemănatoare
Ultimă oră
