Recent s-au aruncat nişte cifre pe piaţă cum că mai avem un pic şi ieşim din recesiune/criză/isterie. De ieşit ieşim, da nu noi ci UE, care se aşteaptă la nişte creşteri economice de un procent, două.
Noi, pe de altă parte, n-avem cum să ieşim din criză, pentru că încă mai suntem în aia începută în 1990. Primii 10 ani criza evidentă a României s-a numit tranziţie. Apoi s-a numit dezvoltare durabilă şi acum se numeşte modernizare, dar este aceeaşi problemă ca la început. Criza economică mondială a fost doar un moţ al unei crize româneşti care nu se mai termină.
Dacă ne uităm un pic în urmă n-am făcut mare brânză ca stat. Încă nu s-au rezolvat toate retrocedările, încă nu am lichidar sau privatizat toate companiile de stat care merg pe gaură. Annual se pierd milioane de euro într-un sistem neperformant de care nicio guvernare n-a reuşit încă să ne scoată.
Nu este rentabil să transporţi mărfuri prin CFR aşa că toată lumea foloseşte TIR-urile în România, acele agregatoare de manele de mare tonaj. Tirurile strică drumurile care nu sunt proiectate pentru asemenea trafic, băgăm bani în reparaţia lor şi nu ne mai rămân bani pentru autostrăzi.
Ne plângem că am ajuns să importăm orice legumă dar uităm că nu am făcut nimic pentru a-i ajuta pe ţărani să le poată vinde pe ale lor în pieţele noastre. Orice municipalitate vede ţăranul agricultor ca pe o sursă de profit, ăsta plăteşte pentru tarabă x roni pe zi, ori 100 de ţărani, ori 365 de zile, avem un gugloi de bani, cu care o să reparăm străzile ce vor fi stricate de tirurile care aduc roşii din Turcia.
Vorbim de turism toată ziua şi toată noaptea şi-i sprijinim pe hotelieri cerându-le o taxă specială “de staţiune”. Şi taxă de parcare, dacă tot vor turişti. Şi-apoi întrebăm: “Da voi de ce nu faceţi turism ca-n Turcia?”. de Ovidiu Eftimie
