Copiii, tinerii, bătrânii, deopotrivă au tot strâns cureaua de a ajuns în jurul gâtului, în speranţa unor timpuri mai bune şi cu credinţa că cei pe care i-au ales gândesc pentru bunăstarea lor. Că doar aşa i-au convins în urmă cu doi ani şi chiar şi anul trecut să le dea votul de încredere. Acum însă toate promisiunile marilor câştigători ai puterii s-au transformat în cenuşă. Dezamăgirea portocalie a ajuns la cote maxime, iar pragul de insuportabilitate la nivelul superior. Nu mai vor incertitudini. Se simt trădaţi şi călcaţi în picioare. îşi doresc o viaţă mai bună, iar perspectivele prezentate de aleşii portocalii sunt negre. Braşovenii s-au săturat de minciunile PDL-iştilor, de ipocrizia celor pe care i-au trimis să facă legi pentru ei, dar care conduc ţara de parcă ar fi pe moşia personală. Lumea s-a împărţit în două: un univers în care trăiesc doar PDL-iştii, plin de bunăstare bazată pe banii contribuabilului, iar de cealaltă parte o societate formată exclusiv din cotizanţii de taxe şi impozite, adică din cei ce susţin financiar sistemul portocaliilor. Braşovenii nu mai vor să îl vadă pe clona lui Ciomu, Boc – cel care taie de unde apucă pentru a strânge cât mai mulţi bani la teşchereaua Puterii de pe spatele norodului. O adevărată avere care apoi este împărţită tot între ei, pentru a construi o bunăstare doar a celor ce poartă culoarea potrivită: cea a puterii. După ce doi ani au condus România, PDL-iştii n-au făcut alt- ceva decât să-i aducă pe oameni în pragul disperării, să-i împingă spre sărăcie, să-i umilească pe intelectuali şi să îngroape economia. O ţară bulversată în care sănătatea stă să moară din cauza lipsurilor acutizate de subminarea sistemului care explodează din cauza absenţei medicamentelor, abandonul medicilor umiliţi şi a săraciei din saloanele de spital, toate produse ale fabricii PDL-iste Scripcaru-Boc, maşinaţiuni fondate de Traian Băsescu. Un regim patronat de cei ce toacă banii românilor pe orice altceva decât de ceea ce dictează realitatea în care trăiesc oamenii. Românii au nevoie de sănătate, învăţământ, investiţii, locuri de muncă şi, nu în ultimul rând, de o viaţă decentă, aşa cum prevede şi constituţia. de Anca Lăutaru