Unele evenimente recente, ne determina să readucem în discuție un subiect deosebit de grav, si anume : cadrul legislativ privind autorizarea și acreditarea unităților de învățământ preuniversitar.
Este cunoscut cazul recent al grădiniței particulare din București, unde educatoarea a agresat mai mulți copii. Faptul că respectiva unitate nu era nici măcar autorizată nu ar trebui să reprezinte o noutate. La nivel național, funcționează numeroase așa-numite grădinițe particulare, care însă nu dețin nici un fel de autorizație de funcționare și nu au fost supuse niciunui proces de control și acreditare. Ne putem convinge de această stare de fapt dacă vom confrunta datele furnizate de Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar ( ARACIP ) cu oferta publică a grădinițelor și vom observa că numeroase astfel de unități funcționează în afara legii.
Mai exact, aceste unitati funcționează fără forme legale, sau se ascund în spatele unor forme de organizare alternative, pretinzând că sunt cluburi pentru copii, școli de limbi străine, sau furnizori de educație alternativă. Au existat cazuri in care operatorii economici nu au permis efectuarea controalelor de către instituțiile abilitate, invocând că în respectivul imobil funcționează un club privat, care nu desfășoară activități economice.
Mai mult decât atât, din totalul grădinițelor particulare autorizate, foarte puține sunt și acreditate în condițiile legii. Conform ARACIP, acreditarea unei grădinițe se face prin raportarea la standardele specifice, instrumente care măsoară capacitatea unei unități de învățământ de a funcționa în parametri obligatorii. Practic, acreditarea constituie garanția ca unitatea respectivă asigură servicii de calitate.
Mă întristează faptul că trebuie să apară un caz grav, emoționant, pentru a ne determina să acționăm.Problema asigurării calității în instituțiile preuniversitare nu poate suporta nicio amânare. Este nevoie de un efort corelat al Parlamentului și al Ministerului Educației, pentru a crea și implementa un cadru normativ care să răspundă cerințelor actuale.
O situație la fel de gravă o intalnim în cazul unităților care oferă servicii de tip after-school. Lipsa unui cadru normativ care să reglementeze această activitate a dus la înființarea acestor unități sub diferite coduri CAEN. Am elaborat o propunere legislativă care să reglementeze modalitatea de înființare, autorizare și funcționare a unităților care prestează servicii de tip after-school. Ii invit pe colegi sa sprijine initiativa mea !
În calitate de părinte, sunt preocupată de serviciile de care beneficiază copiii în aceste unități. Sunt convinsă că fiecare părinte își dorește să își lase copiii într-un loc în care să îi fie garantată stabilitatea psihică, integritatea fizică, siguranța sanitară și servicii educaționale de calitate.
A face bani de pe urma eforturilor părinților care încearcă să le ofere copiilor o educație de calitate, este de neconceput ! Nu putem tolera ca educația copiilor noștri să fie transformată într-o goană sălbatică după profit. Nu putem accepta ca banii să fie puși înaintea siguranței copiilor !
