“Marele” război Băsescu-Vîntu e dublat de unul mai mic, între pupincuriştii numiţilor. Cîndva, cei care-l apără şi-l preamăresc acum pe Vîntu îl aclamau fără milă pe Băsescu. Cum s-au schimbat vremurile! A fost de-ajuns să-l împuşte jăndarii ăia pe căţelul mogulului şchiop, ca să se dezlănţuie iadul pe Realitatea.
Dacă ar fi să aleg căpitanii echipelor, aş merge fără ezitare pe mîna lui Dinescu şi pe gura lui Pora. Poetul moşier numai că n-a propus să i se confere lui V premiul Uniunii scriitorilor pentru poezie şi premiul Academiei pentru opera omnia. Ce fin poet, Vîntu, ce cultivat, ce intelectual, ce genial…
De cealaltă parte, doamnelor şi domnilor, Andreea Pora! Dacă n-ar exista, duduia asta ultras ar trebui rapid inventată. Şi expusă într-un viitor muzeu al proletbăsismului. Mă mir că nu i-a dat încă El Comandante o televiziune, un consulat, ceva.
O vorbă despre Turcescu. Cel mai cunoscut cuman contemporan (apud Neagu Djuvara) a schimbat rapid tabăra cînd a mirosit că e nasol. După ce a fost plătit de Vîntu mai ceva ca un fotbalist român din prima ligă, cumanul profită acum să i-o tragă curajos fostului său patron. Va continua, parcă pe la B1, să-l linguşească elevat pe tătar. Pînă va pica şi ăsta.
În final, fiecare se poate lăuda: pupincuriştii mei sînt mai făloşi decît ai tăi. Adevărul e că ai lui V sînt mai vocali. Dar ai lui B sînt mai mulţi! Mi-aduc aminte cu duioşie de sloganul cu care s-a mers la alegerile din 2004: “Nu pot ei fura cît puteţi voi vota”. Şi pe care providenţialul l-a adaptat timpurilor: “N-am eu cur cît puteţi voi pupa.”
de Adrian Teacă
