Poporul, această muiere naivă, cam sărăcuţă cu duhul, s-a lăsat mai mereu sedus de aventurieri tari în clanţă. Ce-i trebuie poporului? O vorbă dulce şi nişte promisiuni. Un vodă care să-i dea una-alta. Ei, Traian Băsescu a fost numai bun în rolul fantelui: urîţel, cu vorbă buruienoasă, băncos, muieratic, iute la mînie, şpriţangiu, cam hahaleră dar haios, mînca-l-ar mama! Iar proasta l-a crezut şi l-a iubit.
Chiar şi după ce a tradus-o golăneşte, l-a iertat pe zurbagiu şi l-a reprimit la sînu-i generos. Altu mai bun nu găsesc, şi-a zis oftînd amărîta. Acu, văzîndu-se cu sacii în căruţă, şpriţangiul s-a săturat de popor. Ba că e putoare, ba că stă ca milogul cu mîna-ntinsă, ba că vrea mereu bani de pempărşi şi de sarmale, ba că-i toată ziua pe la medici, ba că nu-l înţelege, ba că ascultă de nişte neica-nimeni care-i vor lui răul… Geaba ţipă proasta că a sedus-o şi abandonat-o mişelul. Geaba îşi smulge părul şi se plînge pe la vecine.
Vodă vrea cu Ţara. Cu ţî mare. El ştie că altul e destinul lui. Nu-i mai ajunge bicisnicul popor, vrea să rămînă în istorie. Aşa că, precum înaintaşii săi glorioşi, care făceau din tunuri – pluguri, a prins să lanseze, urbi et orbi, îndemnuri înţelepte: să facem din spitale – creşe!; să impozităm tot ce mişcă!; să tăiem pînă la cotor! Dar poporul? Ce-o să facă poporul? Să muncească, dracului. Iar dacă nu-i convine, să emigreze. Sau, să-şi frece portofelul de moaşte. Şi să ia exemplu de la fetele sale pline de succesuri. Şi de la “mama Udrea”. Şi de la credinciosul Boc al V-lea. Ţară, ţară, vreau popor! de Adrian Teacă
