Proaspăt intrat în mlaștina DNA-ului, multpreamăritul primare al Braşovului își mânjește basmaua curată cu un nou scandal ce prinde contur în presa locală.
Dacă de faptul că e bun gospodar v-ați convins (dacă nu, pe Butuza sigur l-a lămurit), că prea multă carte n-are ați văzut pe la tv, că ar fi mare revoluționar, sigur e o noutate! Ce oare l-o fi împins pe fostul portar al fabricii de pâine pe străzile de gloanțe ciuruite, nu știm.
Îmi închipui cum năzuia el la un trai mai bun, dar habar n-avea că lumea va deveni atât de convin-să de abilitățile sale încât să-l vrea trei mandate-n conducerea orașului.
Lumea n-avea să știe atunci că tinerelul cu voce peltică și fraze dezacordate o să ajungă mare. Atunci grijile erau altele, copilul era ascultător și deprindea ușor meșteșugul căratului de serviete. Și, dacă tot a stat după Revoluție, cu cine trebuia la masă, de ce să nu profite și el?
Revoluționarii de azi au mașini de lux, au case, terenuri, sunt scutiți de impozite. Ăia schilodiți și trimiși de un destin nebun în fața gloanțelor s-au prăpădit de multă vreme. Le-au rămas copii în urmă cu o pensie cât un șomaj amărât.
Încerc să-i sugerez lui Scripcaru un exercițiu de sinceritate: să meargă la câțiva pași de Primărie, la cimitirul de lângă Poștă, unde zac eroii adevărați ai Revoluției brașovene. Să se uite atent la fiecare cruce, la fiecare nume de acolo, să își răspundă în gând, în cazul în care are conştiinţa necesară, dacă este sau nu egalul lor. Că doar și ei au fost ca și el: revoluţionari.
Să se întrebe dacă prin tot ce face nu cumva acei tineri au murit degeaba, pentru unul ca el. Și dacă mai poate, să meargă la toaleta Primăriei apoi, și să se uite în oglindă. de Mihai Nanu
Scripcaru’, Revoluționaru’
Știri asemănatoare
Ultimă oră
