Circula înainte de 89 un banc delicios: cică la o coadă, la ”ceva”, doi indivizi guralivi, care ”protestau” zgomotos, în febra scandalului și-au arătat reciproc legitimațiile de Secu. Un nene mai cărunt, care supraveghea discret coada, i-a admonestat cu blîndețe: ”mai răsfirați, băieți, mai răsfirați…”.
De ce m-am gîndit la acest banc? Păi, văd că se înmulțesc ”argumentele” în favoarea candidaturii unor șefi de servicii la prezidențiale. Maior, de la SRI, e exhibat frecvent, ca un giuvaer inestimabil, ba din zona pesedistă (șeful SRI e nașul de cununie al lui Ponta!), ba dinspre zona cotrocenistă (Udrea, în ultima vreme).
Bunul prieten al lui Ponta, Sebi Ghiță, anunță în clar această dorință care mișună prin debaralele partidului. Boss-ul RTV e ”absolut convins” că Maior va face parte din viitoarea echipă de conducere a României. Premier, cumva? Nu, că pe postul ăla vrea să rămînă înfipt mulți ani Victor Viorel. Ministru? Fiți serioși. Cotroceni, așadar!
Mai nou, revendică pupitrul cu stemă din deal însuși șeful spionajului extern, renegatul ex-liberal Meleșcanu! Mele are un oarecare ascendent, ca să zic așa, față de Maior: cel căruia i-a luat locul la SIE, MR Ungureanu, a fost, pasager, prim ministru, și amușină libidinos jilțul lui Băse! Problema e că pe Meleșcanu nu-l susține nimeni. Deocamdată.
Serviciile servesc patria, așadar, nu se bagă în moara alegerilor, clamează ambii. Nu se bagă (dacă aveți timp să credeți), dar participă direct, prin șefii lor! Cel puțin aspirațional. Întrebare de 20 de puncte: cîți români, sătui de securism, inclusiv de cel neo, utilizat parșiv de actualul președinte, ar pune botul și i-ar ștampila voioși pe Maior, MRU sau Meleșcanu?
