Localnicii din Boholţ s-au întors pentru câteva ore în timpul bunicilor şi străbunicilor lor.
A fost organizată o şezătoare tradițională după modelul celor care aveau loc în sat, în anii ’50-’60.
Cântecele şi jocurile tradiţionale, „loalele“, „datul litrelor“ sunt doar câteva din obiceiurile ce au fost readuse la viaţă, în cadrul evenimentului.
„Ne-am hotărât ca de Lăsatul Secului pentru postul Sfintelor Paşti să organizăm o şezătoare de femei în Boholţ, în care femeile care vin, să lucreze şi să facă o clacă pentru nuntă. Scenariul ar fi următorul: O mireasă se mărită în grabă şi nu are zestrea terminată, aşa că femeile s-au unit toate pentru a-i finaliza zestrea şi toate cele care sunt necesare pentru nuntă. În felul acesta, femeile petreceau odinioară serile lungi de iarnă împreună, cu folos. Iarna, de obicei se migăleau lucrurile grele în casă, cum ar fi: ţesutul, cămăşile, ciorecii, hainele care erau necesare atât pentru iarnă, cât şi pentru vară. În felul acesta s-a ajuns să fie mai multe şezători într-un sat. Femeile tocmeau o gazdă pe care o plăteau. De obicei era o familie mai săracă, de oameni în vârstă, fără copii. Acolo se adunau toată iarna, seară de seară, femeile, dintr-o parte a satului. În felul acesta, ele economiseau acasă şi căldură şi lumină“, a povestit Pr. Ioan Paroş, Parohul satului Boholţ.
În şezătoarea organizată duminică la Boholţ, organizatorii au încercat să respecte cu stricteţe toate obiceiurile legate de această adunare, înclusiv pe cel al „loalelor“. Personaje urâte, loalele „furau carnea“ şi astfel localnicii şi în special copiii, nu mai primeau mâncare „de dulce“ pe toată perioada postului.
Un alt obicei din cadrul şezătorilor era „datul litrelor“, cu care se încheia şezătoarea şi care, de fapt, era cinstea pe care o făceau femeile care erau proaspăt căsătorite, de bucurie că s-au căsătorit, dar şi naşele care cununaseră.
Boholț, mai demult Boholța (în dialectul săsesc Bachelz) este un sat în comuna Beclean din Județul Brașov.
