Adesea cuplurile care se despart consideră că acest subiect este destinat exclusiv adulţilor, însă cei mai afectaţi în cazul unui divorţ sunt de fapt, copiii. În timp ce adulţii pot gestiona adesea (aparent) mai bine această schimbare, un copil trăieşte totul foarte intens, fără drept de replică. Tot universul lui se prăbuseste.
Iată cele mai importante dintre temerile copilului atunci cînd părinţii se despart
Pierderea ataşamentului: copiii care sunt foarte ataşaţi de părinţii lor (care tocmai au decis să divorţeze) vor trăi temerea că vor pierde ataşamentul oricărei alte persoane din anturaj: prieteni, animale de companie, fraţi, surori, bunici. Astfel, copiii vor încerca să se agaţe mai mult de aceştia sau se vor izola de ei, spunându-şi: „dacă mama şi tata nu mă mai iubesc, de la ceilalţi la ce să mă aştept?“
Teama că părinţii regretă că l-au făcut pe el: copilul înţelege că părinţii lui regretă căsătoria şi tot ce a descurs din ea, inclusiv pe el; el crede că părinţii lui îl consideră o greşeală, iar asta îl afectează negativ.
Teama de abandon: cînd părinţii sunt în situaţia de a se separa, copiii trăiesc o teamă reală la gândul că, dacă au pierdut un părinte, îl vor pierde şi pe celălalt, iar gândul de a rămâne singur pe lume este cu adevărat greu de suportat pentru copil.
Teama de conflicte: adesea decizia de a divorţa survine după luni, ani de tensiuni între soţi, la care copilul a asistat. Aceste tensiuni de obicei capătă amploare înainte şi după divorţ. Se întâmplă ca unul dintre părinţi să încerce să atragă copilul de partea sa. Acesta este un moment cu o mare încărcătură emoţională negativă pe care o trăieşte copilul în această dramă.
Teama de schimbare: cînd copilul intuieşte că nimic nu va mai fi ca înainte. Mama sau tata nu va mai fi aproape de el, ar putea pierde contactul cu familia părintelui care pleacat, se va schimba programul lui şi vede cum totul se prăbuşeşte.
Cum să vă ajutaţi copilul:
Ascultaţi-vă copilul atunci când vrea să îşi exprime temerile.
Este foarte important pentru copil să rămână în casa unde a crescut, în mediul lui. Recomand ca cel mic să-şi păstreze grădiniţa, şcoala şi prietenii.
Explicaţii că indiferent cât de supăraţi sunteţi pe celalat părinte acest lucru nu afectează ceea ce simţiţi pentru el. Dacă relaţia dintre doi adulţi se poate schimba, relaţia dintre un părinte şi un copil este plină de iubire toată viaţa.
Încercaţi să păstraţi o relaţie civilizată cu celălalt părinte al copilului şi cu bunicii acestuia.
Păstraţi rutina copilului, el are nevoie de stabilitate şi siguranţă.
Răspundeti cinstit la întrebări, pe înţelesul lui şi daţi-i lămuriri care să îl liniştească.
Numai bine, pe săptămâna viitoare!
Camelia Bolocan, psiholog-psihoterapeut adlerian, autonom
Specialist în psihoterapie şi consiliere psihologică pentru copii, adolescenţi şi părinţi
Telefon - 0745.356.801
psihologterapeutbv@gmail.com
