Există o multitudine de situaţii în care se recomandă să mergi cu copilul la psiholog.
În general, atunci când parintele s-a gândit la acest lucru, înseamnă că este cazul.
Iată câteva situatii:
Când prin comportamentul sau, copilul nu respectă regulile uzuale;
Când există o schimbare semnificativa în comportamentul obişnuit al copilului: extraversie, introversie;
Când există un comportament agresiv constant;
Când copilul nu doreşte să vorbească cu dumneavoastră (părintele);
Când vă povesteşte des că este nefericit la scoala/gradiniţă;
Când există un deces în familie însă nu imediat, ci aşteptând aproximativ două săptămâni să proceseze ceea ce s-a întamplat oferindu-i libertatea să fie trist şi să plângă... abia dacă această situaţie persistă mergeţi la psiholog.
Dacă aţi decis că este momentul să consultaţi un psiholog, iată câteva amănunte pe care trebuie să le cunoaşteţi şi care vă vor pregăti pentru acestă întrevedere:
Este important să explicaţi copilului unde va fi adus şi să îl puneţi în temă cu faptul că se va afla în siguranţă, dar se vor purta nişte discuţii. Dacă va cere mai multe informaţii spuneţi-i că este posibil să i se pună câteva întrebări, să fie invitat să povestească, să deseneze, sau să se implice în diverse activităţi de joc, potrivite vârstei sale. La prima intalnire, este de dorit ca ambii parinţi să fie prezenţi.
După ce veţi face cunoştinţă cu psihologul, vi se va solicita să expuneţi sumar motivul pentru care aţi venit. Pornind de aici, psihologul vă va adresa întrebări suplimentare (pentru a aprofunda problematica pe care dvs. o expuneţi), vă va oferi perspectiva sa asupra acesteia, punându-vă la dispoziţie informaţii legate de modul în care puteţi proceda ulterior. Este posibil ca necesarul dvs. de informaţie să fie acoperit încă din prima întrevedere, dar, în cele mai multe din situaţii, este nevoie de mai multe întâlniri pe parcursul cărora se realizează o evaluare complexă a copilului, urmată de aducerea la cunoştinţa dvs. a rezultatelor obţinute şi de consilierea dvs. privind posibilele modalităţi de intervenţie.
Este posibil să vi se solicite răspunsuri cât se poate de detaliate şi precise la întrebări legate de dezvoltarea copilului dvs., de comportamentele şi stările sale (de la naştere până în momentul prezent), este indicat să încercaţi să vă reactualizaţi aceste informaţii înainte de a veni la cabinet.Vi se pot cere informaţii legate de sarcină: dacă a fost normală, dusă la termen, informaţii legate de momentele temporale la care copilul a dobândit o serie de achiziţii: la ce vârstă a mers, la ce vârstă a spus primul cuvânt, informaţii legate de comportamentele şi stările copilului: în ce fel se joacă, cum se comportă faţă de alţi copii sau alte persoane.
În cadrul cabinetului se va completa un formular cu astfel de date.
Psihologul poate sa va aduca la cunoştinţă faptul că o parte din comportamentele sau stările copilului dvs. sunt consecinţa unor intervenţii educative sau modalităţi relationale inadecvate. Este important să nu vă simţiţi culpabil pentru această stare de fapt. Singurul motiv pentru care psihologul vă prezintă aceste lucruri este pentru a vă face să conştientizaţi unele mecanisme, pentru a vă veni în ajutor, punându-vă la dispozitie metode adecvate de depaşire a situaţiilor problematice în relaţia cu copilul dvs.
Începând încă din prima şedinţă se presupune atât implicarea copilului cât şi a părinţilor (aparţinătorilor).
Evaluarea directă a copilului presupune implicarea acestuia în diverse sarcini şi activităţi cu scop de testare: toate aceste activităţi au caracter plăcut şi îi sunt prezentate sub fornă de joc.
Întreg comportamentul copilului va fi observat în această perioadă. În măsura în care copilul este obişnuit şi accepta să stea singur, el va fi evaluat în absenţa părintelui.
Evaluarea indirectă a copilului se face pe baza informaţiilor provenite de la aparţinători. În calitate de părinte vi se va cere să completati un chestionar. Acelaşi lucru poate fi solicitat şi cadrului didactic responsabil de copil, în măsura în care îşi exprimă disponibilitatea de a veni în ajutorul acestuia.
Copilul va fi evaluat din mai multe puncte de vedere: senzorial, cognitiv, afectiv, social şi din punctul de vedere al autonomiei dobândite. Cu cât evaluarea se doreşte mai complexă, cu atât numărul de şedinţe destinat acesteia va fi mai mare.
Evaluarea poate evidenţia tulburări/deficienţe de tipuri diverse:
tulburări de atenţie şi de comportament
tulburări de comunicare (tulburare de limbaj, bâlbâială etc.)
tulburări de învăţare (dislexie, disgrafie)
tulburări alimentare
tulburări afective ( fobie, anxietate, depresie, etc.)
tulburări de eliminare (enurezis, encoprezis)
tulburări motorii (tulburare de dezvoltare a coordonarii, tulburare de mişcare, stereotipii, ticuri)
tulburări de adaptare
Pe baza tuturor informaţiilor acumulate în etapa anterioară de evaluare (prin observaţie, testare, interviu) se va formula un raport de evaluare care va fi prezentat părintelui.
Comunicarea rezultatelor obţinute în urma evaluării va fi insotită de o consiliere legata de mijloacele de intervenţie optime, indiferent dacă aceastea urmează să se desfăşoare sau nu în continuare în cadrul aceluiaşi cabinet. Există tulburări care necesită forme de intervenţie specifice care depăşesc limita competenţelor prezente: de exemplu autism; in acest caz veti fi direcţionat către instituţiile care presteaza astfel de servicii.
În psihoterapia copilului intervenţiile se realizează atât asupra acestuia cât şi asupra părinţilor, care vor fi consiliaţi în privinţa metodelor pe care trebuie să le adopte în educaţia copilului şi în relaţionarea cu acesta.
Numai bine, pe săptămâna viitoare!
Camelia Bolocan, psiholog-psihoterapeut adlerian, autonom
Specialist în psihoterapie şi consiliere psihologică pentru copii, adolescenţi şi părinţi
Telefon - 0745.356.801
psihologterapeutbv@gmail.com
