Sifon degeaba!

Bietul Aurică! Cum s-a zdrobit el, cum a făcut şi a dres ca să pună lăbuţa pe o funcţie babană, să ajungă mare, lingând asiduu la dos de Scripcar’, şi tot a dat-o în bară! Nu mai e mare şef la Statistică! Da’ asta nu-i tot! I-au dat un şut în poponeţul lui  rotofei şi masonii, la care se „încartiruise” de-o vreme, că de, aşa e cool în ziua de azi, să intri la masoni, să fii şi tu acolo, un masonel mic, mititel, adică un fel de sluguţă fără grad, da’ să ai, chipurile, o protecţie „invizibilă” care să te ferească de belele. Băieţii ăia au aflat, prin mijloacele lor specifice, că Aurică Danu nu e cuminte şi că dă pe goarnă la urechea lui Georgică, cea veşnic trează şi bine ciulită, informaţii importante despre unii fraţi masoni. Şi l-au ejectat rapid, că la aştia nu ţine cu sifonatul! Bafta lui e că nu l-au mierlit, cum se făcea în alte vremuri! De, Aurică!, ţi-au trebuit  fotoliu de şef şi şorţuleţ! Dacă foloseai corect compasul şi echerul ai fi aflat la timp că lăcomia, prostia şi masoneria nu sunt iubite de Dumnezeu, şi că acesta, oricât ar fi  el de bun şi iertător, tot te trăzneşte dacă sari calul! No, vezi!