Silentium!

Dacă s-a golit puşculiţa ea trebuie umplută din nou.  Logic, nu? Cum se umple dacă nu mai ai bani? Din furăciuni de stat şi de partid! La fel de logic, nu? Puşculiţa Scripcarului şi a partidului său de stat şi de guvern, sună boc! boc! a gol păgubos! Există însă o soluţie să fie reumplută! Soluţii se găsesc înotdeauna, mai ales dacă ai cheia de la cămara cu bani publici în care prostimea nu poate să îşi bage nasul. Buuuun! Deci, după ce s-a scărpinat profund în creştet şi pe la subţiori, Georgică şi-a adunat ortacii portocalii şi a decretat că trebuie scos asfaltul, turnat nu demult, de pe nişte străzi şi înlocuit cu altul. Unii au protestat cum că se prinde prostimea de şmecherie şi e nasol. Sunteţi nişte proşti, proştilor care sunteţi !, a urlat Scripcarele, înfuriat la culme. Păi bă, cât să va mai învăţ cum se fură? O să le-o vindem pe aia că punem în loc asfalt silenţios! E tare, nu? O să stea fraierii să se dumirească cum e cu silenţiosul mult şi bine! Că aştia nu gândesc, bă, caracudelor care sunteţi, ăştia muncesc ca proştii dacă au unde şi, dacă n-au, să se descurce, ce pana mea? Noi cum ne descurcăm, ha? Păi uite aşa, mai un şmen, mai o furăciune, mai un tun, că cine ne întreabă ce şi cum!? Cine?!