Simţ enorm şi văz monstruos

Cuvintele aruncate nervos în nuvela Grand Hotel “Victoria Română” au ajuns, peste timp, să-l definească. Caragiale. E anul lui (n. 1.02.1852)! Cum ar scrie el azi! Şi cît ar fi de bălăcărit! Ce i-ar fi plăcut să-l descrie pe Băsescu, de pildă! Probabil că ar fi creat un personaj complet nou.
Pentru că T.B. e greu de îmbrăcat în haina personajelor “grecoteiului”. Individul e un melanj bizar de Trahanache, Tipătescu, Caţavencu (O scrisoare pierdută), Nae Girimea (frizerul din D’ale carnavalului) şi Costăchel Gudurău (Telegrame). Cred că lui nenea Iancu i-ar fi plăcut la nebunie şi numele: Băsescu! Mortal!
Alţi ciumpalaci politici s-ar mula binişor pe nişte caractere caragialiene: Farfuridi (prostul fudul) – Boc, Brînzovenescu (prostul ticălos) – Igaş, and so one. Pentru Nuţi trebuie să amestecăm ceva din Zoe (Trahanache) şi Miţa Baston (amanta lui Nae Girimea). Dar Agamiţă Dandanache, nu vi se pare că aduce cu Dan Diaconescu – Direct?
Iar fascinantul Rică Venturiano, studinte în drept şi publicist, sfertodoct, bombastic, ridicol, demagog şi patriotard, e… personaj colectiv, ce naiba! Îl găsim peste tot în breaslă. Ce să mai zicem de monumentala sa deviză: ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm. O recunoaşteţi?
În sfîrşit, “bagabonţii de amploaiaţi”, “maţe fripte”, “coate goale”, plus “turmentaţii”, sînt, care în stradă, protestînd, care la slujbă, care înjurînd prin case. “Box populi”… de Adrian Teacă