SOS- Muzeul Primei Şcoli Româneşti!

De la începutul anului, grupurile de elevi din Braşov care au vizitat acest lăcaş de cultură pot fi numărate pe degetele de la o mână. De asemenea, doar câteva grupuri de străini au vrut să vadă unde  se află prima şcoală românească, despre care se scriu atâtea lucruri frumoase pe internet şi în ghidurile turistice. În condiţiile în care au fost luni în care s-au încasat doar 2-3 sute de mii de lei,  iar salariile erau de câteva zeci de ori mai mari, de plata utilităţilor nici nu s-a putut vorbi.

În iarnă, muzeul ar fi putut  să rămână  fără gaz şi curent electric. Facturile au fost plătite de administraţia bisericii Sfântul Nicolaie, cu promisiunea ca în această vară, când, poate, o să vină turişti mai mulţi, să fie  plătită datoria. În ultima vreme, au trecut săptămâni întregi fără ca nimeni să-i treacă pragul. Instituţia de cultură se autofinanţează şi este lesne de înţeles cât de greu se descurcă. Grupurile de elevi din Braşov sunt din ce în ce mai puţine. Şcolarii din ţară ajung tot mai rar, asta şi din pricina birocraţiei. Ca să vină cu un grup  pentru a  ţine o oră de istorie sau literatură, pe viu, la Braşov, profesorul trebuie să primească aprobare de la Inspectoratul şcolar din judeţul respectiv, să trimită o cerere la conducerea muzeului, avizul trebuie să ajungă, înapoi, la solicitant şi abia atunci se poate pleca în excursie.

Intrarea, cât o pâine.

Un bilet de intrare pentru adulţi costă 5 lei, iar pentru elevi, 3 lei. Contra acestor bănuţi poţi vedea cărţi unice,  cum ar fi primele   tipărituri în limba română, realizate graţie diaconului Coresi, editor şi tipograf, venit la Braşov,  în 1556. Sunt expuse, de asemenea, partitura primei operete româneşti „Crai nou” de Ciprian Porumbescu şi prima  Biblie rusească. Clădirea primei şcoli româneşti, care datează din 1495, adăposteşete 6000 de cărţi vechi ( Academia română are doar 3000) şi 30.000 de documente, printre care şi acte semnate de domnitorul Constantin Brâncoveanu. În apropiere, se află şi Muzeul Junilor din Scheii Braşovului şi   Muzeul de pictură „ Ştefan Mironescu”.

„Patriarhul” din Schei

Neobositul  director al Muzeului , profesorul părinte Vasile Oltean,  a împlinit zilele trecute  62 de ani şi lucrează aici de  43 de ani. Scormoneşte printre manuscrise vechi de sute de ani, scoate la lumină cărţi unice care vorbesc despre oaza de spiritualitate românească din Schei, le vorbeşte turiştilor cu atâta bucurie şi pasiune  despre comoara pe care o păstoreşte. Îl întrebăm cum o să iasă din această situaţie a imposibilităţii de plată şi ne răspunde, cu o tristeţe reţinută, dar cu nelipsitul zâmbet pe buze: „ Nu am voie să mă plâng. În faţa atâtor„ bunătăţi” pe care le găzduim aici trebuie să fiu foarte optimist.” Este dezamăgit, însă, de delăsarea în privinţa cunoaşterii culturii strămoşilor. Despre sponsori pentru muzeu, nici vorbă. Nici nu mai ţine minte de când instituţia nu a mai primit o donaţie. El continuă, însă,  să publice manuscrisele vechi pe care le găseşte prin podul bisericii şi să scoată cărţi despre tematica muzeului- are aproape 30 până acum.

Îi fascinează pe vizitatori

Iată ce impresie a făcut părintele Oltean unui călător care s-a oprit în Schei, mărturie publicată pe internet: „ Atunci când povesteste despre vremurile trecute se transfigurează... Devine prototipul dascălului, arhetipul învăţătorului...Pare coborât dintr-unul din minunatele tablouri ce îi împodobesc muzeul, demn coleg al lui Coresi şi al lui Andrei Şaguna, prieten bun al lui Anton Pann”. O altă impresie a unui turist prin Braşov ar trebui să vă facă să mergeţi, măcar pentru preţ de o oră,  în piaţa Unirii, la  Prima şcoală românească din Schei, aflată în curtea bisericii Sfântul Nicolaie: „Aţi întâlnit vreodată un personaj care să vă copleşească? Un om care să vă impresioneze şi să nu vă mai lase să-l uitaţi vreodată? Aţi întâlnit vreodată un om atât de plin de poveşti, încât să nu ştiti ce să-l întrebaţi mai întâi?” Nu sunteţi curioşi să cunoaşteţi acest personaj şi măcar două-trei dintre poveştile lui ?

Elena Cristian