N-am înţeles niciodată de ce se spune despre un om hain, rău, crud, cu inimă neagră, că e cîinos. Aşa apare şi în dexonline. Se mai spune şi că respectivul are suflet de cîine. Asta e o tîmpenie monumentală. Se vede treaba că uneori şi “înţelepciunea populară” naşte imbecilităţi. Nu există alt animal mai fidel şi care să iubească necondiţionat, aşa cum o face cîinele. Cine nu vede asta e handicapat. La suflet.
A fost doar o paranteză, ca să trec spre subiect: cîinii fără stăpîn. Sau vagabonzi. Sau comunitari. De nişte ani buni, primăriile se tot strofoacă să găsescă o soluţie. Pentru că sînt o pacoste. Pentru că atacă în haită. Pentru că au murit oameni din cauza lor. Bun, trebuie făcut ceva. Pe ici pe colo, s-a rezolvat. Unii, nişte grobieni idioţi, cu parul. E greu cu civilizaţia p-acilea. Chit că nu e mare filozofie. Îi aduni de pe străzi, îi duci în adăposturi, îi sterilizezi, îi deparazitezi, îi vaccinezi şi le dai drumul. Doar pe cei bolnavi îi eutanasiezi. Evident, costă ceva. Dar în cîţiva ani nu mai ai probleme.
Numai că şi aici îşi vîră dracu heblul. Pentru că se fac bani căcălău din chestia asta cu cîinii. Aveţi aici o mică parte din afacerile unor băieţi deştepţi şi iubitori (sic!) de căţei. Iar dacă Parlamentul va da drumul la legea clocită de nişte pedelici interesaţi, primăriile nu vor mai avea greţuri să pună în operă “soluţia finală”. Pe bani grei.
P.S. E de-ajuns să te uiţi peste nişte comentarii pe net despre această speţă ca să-ţi dai seama cum e omul. Adesea, primitiv şi ipocrit. Se emoţionează cînd vede cum e salvat un căţel după tsunami, la mama naibii, în Japonia, dar rîgîie aprobator cînd unii de-ai noştri belesc bietele patrupede şi le aruncă la gunoi. Dacă nu cumva le dă chiar el mici cu sticlă pisată. Suflet de cîine, ziceţi?
de Adrian Teacă
