De vineri seara tot încerc să scriu ceva. Am ezitat. Ceva nu îmi ieşea. Ceva nu se potrivea. Ziua de vineri, 27 aprilie, o zi nebună, pare să fi dat peste cap toate calculele, toate strategiile. Cred acum, revăzînd momentele de vîrf, că finalul a fost o surpriză pentru toţi. Şi pentru USL, şi pentru coaliţia băsistă, şi, mai ales, pentru “marele combinagiu”.
Feeling-ul meu e că nimeni nu se aştepta realmente să treacă moţiunea. Din acest motiv, nimeni nu a avut un plan B. Nici măcar atotştiutorul de la Cotroceni. Totul s-a petrecut parcă pe repede-înainte. Băsescu a încercat, pe picior, tactica sa mizerabilă cu invitarea partidelor din USL separat. Planificase în grabă ca PDL să închidă ziua. Apoi, ceva s-a stricat.
Cîţiva pedelişti, Blaga, Boc şi “odaliscele” Udrea şi Anastase, au fost chemaţi iute la palat. Ceva s-a întîmplat la discuţia aceea. Şi a dat peste cap programul întîlnirilor. PDL era deja acolo, aşa că PDL “a venit”, chipurile, primul la “negocieri”. Care “negocieri” avuseseră deja loc, mai devreme.
Au şi ieşit, plouaţi, cu vorbele care au dat sens bănuielilor ulterioare: “nu propunem premier”! După care a venit imediat USL-ul. Triada. Cu propunerea fermă: Ponta. Ceilalţi, UDMR, UNPR, minorităţi, au fost de umplutură.
Repet, impresia mea e că totul s-a decis în cîteva minute, la conclavul pedeliştilor cu preşedintele. În primele momente de după căderea guvernului MRU, un fruntaş pedelist, nu mai ştiu cine, anunţa că, foarte probabil, vor intra în opoziţie.
Cred că acolo, la Cotroceni, acesta a fost mesajul. Încă o încercare de a forma guvernul, poate tot cu Ungureanu, poate cu altul, ar fi fost, aproape sigur, sortită eşecului. Ar fi prelungit agonia şi ar fi amplificat degringolada din PDL.
Aduceţi-vă aminte cum a ţipat Boc, săracul penibiluţ, cu un patetism de operetă, că i-au înfipt minorităţile cuţitul în spate. În parte, a avut dreptate. “Intraţi în opoziţie şi să sperăm că o să-şi rupă ăştia gîtul”, presupun că le-o fi zis Supremul. E şi asta o strategie. Una disperată. Vom vedea ce şanse are. de Adrian Teacă
