Primul a fost de la un bătrânel destul de nesimţit. Vorbea peste, avea pretenţii majore, era nemuţumit, avea un necaz. Lăsând la o parte lipsa crasă de educaţie moşul avea o problemă importantă. A primit somaţie să plătească datoriile către Casa de Asigurări de Sănătate, în cadrul acelei campanii imbecile de a scoate datori 30.000 de braşoveni. Din toţi ăia care s-au revoltat în urmă cu câteva luni, doar 7 au reclamat la poliţie că gospodarul şef de acolo a încălcat legea. Drept urmare cetăţeanul a continuat să agreseze să şi să sfideze pe cei ce-şi plătesc salariile. Complicii săi sunt ceilalţi 29.993 de inşi care nu au reclamat nimic. A, şi moşul obraznic ce vroia să vorbească cu mine în loc să încerce la un avocat.
Al doilea telefon a fost de la un cetăţean nemulţumit de taximetriştii care parchează la prefectură. Ei au locuri de parcare de la Prefectură până la Modarom şi, în rest, staţionează ilegal. Plus că nu-i lasă pe cei ce au parcat pe-acolo să iasă. Am întrebat în urmă cu vreo şase luni de zile la primărie de ce nu se face nimic cu acei taximetrişti, am primit răspuns că este treaba poliţiei rutiere. Probabil poliţiştii din zonă iau o mică şpagă să închidă ochii, şi cine-i poate condamna, meseriaşul de Boc le-a adus salariile la nivelul unei educatoare de grădiniţă. Serios, şi eu aş lua şpagă cu sete şi n-aş da doi bani pe cetăţenii nemulţumiţi, ce unul dintre ei mi-a luat apărarea când am aruncat cu cascheta după Băsescu?
Deranjant este că toţi aceşti cetăţeni apelează, întâi şi întâi, la presă. Nu la instituţiile statului, poliţie, parchet, procuratură, nu, nu, nu. Apelează la presă. Şi când presa nu-i ajută, tot ea e de vină, că e vândută sau proastă. Eu zic să încercăm întâi la instituţiile statului, faptul că apelăm la ele ar putea să le dea de înţeles că ne bazăm pe ele şi că noi, oamenii de rând, suntem cei care contează. Altfel, e mult mai uşor să înjuri pe cineva în ziar decât să îi spui în faţă că te deranjează atitudinea lui.
de Ovidiu Eftimie
