Transfăgărășanul urmează să împlinească luna următoare 50 de ani de la inaugurare. Șoseaua este admirată la nivel mondial atât pentru splendoarea sa cât și a peisajelor pe care te poartă. Însă, farmecul „drumului din nori” este pe măsura poveștii sale.
Pe 20 septembrie 2024, Transfăgărășanul sărbătorește 50 de ani de la deschiderea sa. De la Bascov (Argeș) până la Cârțișoara (Sibiu), cei 151 km de șosea străbat Munții Făgăraș în cel mai spectaculos mod și leagă Muntenia de Ardeal prin cel mai lung tunel rutier din țară, de 887 de metri, lângă Lacul Bâlea. Este, de asemenea, a doua șosea din România ca înălțime, ajungând la 2042 m altitudine.
Un drum strategic pentru armata română, devenit o atracție la nivel internațional
În 1968, invazia Sovieticilor asupra Cehoslovaciei constituia un motiv de îngrijorare pentru România, iar la acea vreme, Munții Făgăraș nu puteau fi trecuți, nici măcar călare. A face posibilă parcurgerea acestora, însă, era foarte importantă, iar pentru Ceaușescu a devenit un obiectiv. Astfel, drumul era acum unul strategic, cu scopul de a permite trupelor să traverseze munții în maximum 12 ore.
La inițiativa lui Nicolae Ceaușescu, în data de 10 decembrie 1969 s-a aprobat executarea drumului din Munții Făgăraș. Astfel, 10 martie 1970 marchează începutul lucrărilor, iar Regimentul 52 Alba Iulia pornește dinspre nord, în timp ce Regimentul 1 Râmnicu-Vâlcea vine dinspre sud. Executanții lucrărilor au fost tineri înrolați obligatoriu în armată la 18 ani, dar și constructori civili și militari, țărani și intelectuali. Mulți dintre cei din urmă erau aduși din închisorile comuniste.
„Aproape patru ani și jumătate a răsunat în Transfăgărășan canonada a sute de explozii, de cinci ori pe zi, la ore fixe”
Drumul alpin propriu-zis are o lungime de aproximativ 90,2 km și este divizat de tunelul care străbate creasta Făgărașului între Vârfurile Capra și Paltinu. Pentru realizarea acestuia, s-au folosit circa 6,520 de tone de dinamită, dislocându-se aproximativ 3 milioane de tone de rocă și executându-se 4 milioane de metri cubi de terasament, 830 de lucrări transversale și 27 de viaducte și poduri. Pentru lucrări, nu au fost date la schimb doar materiale, ci și vieți. Pe hârtie, numărul celor care au pierit în timpul lucrărilor se adună la câteva zeci de oameni, însă neoficial acesta este de ordinul sutelor.
Fără îndoială, lucrările au necesitat mult curaj din partea muncitorilor. Spre exemplu, minerii întrebuințați cu montarea explozibilului se țineau unii de alții, câte 20 - 30 de inși, pentru a nu luați de vijelie și aruncați în prăpastie.
„Aproape patru ani și jumătate a răsunat în Transfăgărășan canonada a sute de explozii, de cinci ori pe zi, la ore fixe” spunea colonelul (r) Nicolae Mazilu, ulterior general de brigadă (r), în cartea sa „Enigma Transfăgărășanului”.
Străpungerea muntelui, victoria din 1974
„În ziua de 7 aprilie 1974, la orele 13,47 după ultima explozie, maistrul Mărcean a văzut conturându-se în față o pată alburie-luminoasă. <Am străpuns muntele!> a strigat și s-a repezit spre golul dintre stânci acoperit de mase de zăpadă. Făcându-și loc printre nămeți, a ieșit primul dincolo, în fața Lacului Bâlea”, amintește colonelul Eugen Boc, în cartea sa „Transfăgărășanul”.
Doar pentru acest tunel s-au consumat 20 de tone de dinamită, excavând peste 41.000 de metri cubi de rocă. Realizarea a fost sărbătorită cu flori și cu șampanie, așa cum își amintește colonelul Eugen Boc: „La peste 2040 m înălțime, un om i-a apărut în față și i-a oferit un buchet de garoafe roșii. Era nea Grigore, cabanierul de la Bâlea, care aducea învingătorilor de la tunel flori și o sticlă de șampanie, pentru a ciocni în cinstea victoriei.”
Inaugurarea Transfăgărășanului și Trabantul îngropat în zăpadă
Trecuseră peste patru ani de la începerea lucrărilor atunci când șoseaua a fost inaugurată oficial, în prezența lui Nicolae Ceaușescu. Astfel, 2o septembrie 1974 marchează „nașterea” Transfăgărășanului, care ar fi trebuit de altfel să poarte numele fostului dictator. Lucrările însă nu au fost finalizate până în anul 1980.
O povestire locală amintește pățania unui călugăr pe nume Nectarie. După construirea Transfăgărășanului, acesta a urcat cu Trabantul său până la Capra, unde a fost surprins de o avalanșă. Pentru a scăpa cu viață, a abandonat mașina și s-a aruncat în zăpadă, lăsându-se purtat de aceasta. Mașina a fost găsită cu 6 luni mai târziu, abia după ce s-a topit zăpada.
Transfăgărășanul, admirat de pretutindeni
Peisajele pitorești ale Munților Făgăraș nu au nevoie de traducere, fiind admirate de întreaga lume, iar serpentinele sale sunt un deliciu pentru pasionații auto.
Top Gear, una dintre cele mai renumite emisiuni din acest domeniu, a numit Transfăgărășanul „cea mai bună șosea din lume” atunci când cei trei prezentatori, Jeremy Clarkson, Richard Hammond și James May au străbătut fascinantul drum la bordul unor mașini sport precum Aston Martin, Ferrari și Lamborghini.
