Aud/citesc declaraţiile unor politicieni, udemerişti sau de aiurea, despre cazul Borbely. Că e nevinovat, că e doar o înscenare a DNA, că e o răzbunare pentru că a zis „pas” la proiectele de suflet ale preşedintelui, Roşia Montană + Chevron – gazele de şist, că vai şi-amar.
O fi înscenare, o fi răzbunare, nu-mi pasă. Udemeriştii capătă exact ceea ce merită. Degeaba se vaietă şi ţipă acum ca din gură de şarpe, ştiau în ce barcă se urcă în 2009. Ştiau cât îi poate pielea acestui ins fără caracter care face toate jocurile murdare în Ro.
Şi totuşi, i-au cauţionat lui Băsescu toate acţiunile, unele de-a dreptul aberante, şi i-au sprijinit din plin toate politicile, în guvern şi în parlament, fără să crâcnească. Mai puţin povestea cu regionalizarea, dar şi acolo s-au opus numai pentru că nu li se dădea Ţinutul secuiesc.
Aşadar şi prin urmare, eu unul nu le plâng de milă udemeriştilor. Au vrut cu orice preţ la bucate, ei, acum să plătească. Chiar şi prin asemenea lovituri sub centură. Repet, merită. Şi ceva îmi spune că o vor mai încasa, pe măsură ce ne apropiem de alegeri.
În ce-l priveşte pe ex-ministrul Borbely, să mă lase cu demisia „de onoare”. Dacă era cu adevărat vorba de onoare, ar fi plecat din guvern atunci când România a pierdut, (şi) pe mâna lui, nişte miliarde de euro, din cauza certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. de Adrian Teacă