Un Ierusalim al pepenarilor

Toată suflarea politică aştepta joi Proclamaţia de la Dăbuleni. Sau The Buleni, pentru diplomaţi. În aşteptarea lui Geoană, zeci de târgoveţi, ţărani, precupeţi, mămăiţe îmbrobodite,  flăcăi şi copii, tropăiau mărunt în frig, blestemau şi se îmbărbătau în faţa camerelor tv. Pepenarii păreau gata să pună de-o răscoală. Unii chiar ziceau că să meargă la Bucureşti, să le ceară socoteală ălora care l-au “mâncat” pe domnul Geoană. “Dacă Ponta e bărbat, să vină aici, în Dăbuleni. Îl primim, mă?” “Nuuuu!” “Era cel mai cult om din pesedeu. Şi cel mai cinstit. Ponta are căşi în Gorj, a mâncat fabricile. Geoană n-are.” “Domnul Geoană vru să facă numa bine. Dar nu-l lăsară Ponta şi cu Băsescu.” “Huoooo!” “Nouă ne-a făcut 8 kilometri de asfalt. Se vede faptele, dom’le!” “Îi dorim să fie ţapăn, să nu se lase, maică. Cum să dea ăştia afară aşa un om cu mintea la cap?” “Le-a fost frică de domnul Geoană, că ştie s-o ia în mână. De-aia şi-au bătut joc de el.” “Ia să-l întrebaţi pe Ponta, ce-a căutat cu Udrea la masă? E? Ce-a căutat?” “Pesedeu o să ajungă de râsul curcilor.” “Mie mi-a mărit domnu Geoană pensia, alocaţia. Dumnezeu e sus şi vede.” “Noi nu-i dăm sfaturi, că-i prea deştept. Da oriunde s-ar duce, mergem după el.” “Dacă vine Ponta, Iliescu p-acilea, îi mănâncă dăbulenii.”
Şi apăru Geoană în piaţă. Pupături, urale, îmbărbătări, “nu mai plânge, mamaie, te rog eu”, strângeri de mâini, îmbrăţişări, “hai, nene, nu mai pune la inimă”. A urmat proclamaţia. “Aicea, la Dăbuleni, în sudul Olteniei, în inima ţării… Azi la Dăbuleni, mâine la Cluj, la Carei, la Milano…”. Un spici mistico-politic de colecţie. Dăbuleni, un Ierusalim al pepenarilor. de Adrian Teacă