Urlând cu popii

De când n-aţi mai auzit urlete într-o biserică? Parcă nu chiar demult. Au mai fost rătăciri d-astea, cu chiote şi îmbrânceli între enoriaşi. Din tot felul de motive. Treaba e că onor credincioşii, ortodocşii, carevasăzică, ajung uneori să scuipe chiar pe templul credinţei, pe sfânta biserică a lui Hristos!
Ce răgete mi-a fost dat să aud în biserica aia din Zalău! Isuse! Pătrunşi de o adâncă smerenie, presupun, credincioşii i-au strigat vicarului eparhial, care venise să instaleze un nou preot, până şi tradiţionalul “ieşi afară, javră ordinară”! După care l-au sechestrat pe zisul vicar în altar, până i s-a făcut omului rău. Nici aşa n-a fost bine: “se preface! Huo! Băi porcule, câţi bani ai dat!”.
Mă gândeam doar că am renunţat cu ani în urmă să mai merg pe stadioane, pentru că nu mai aveam chef să aud mizeriile urlate cu damf de secărică de “suporteri” cu ochii injectaţi, la meciurile din “Liga lui Mitică”. Ei, acum am motive în plus să nu mai merg nici la biserică.